DuoTransCarpaţi

Şi s-a realizat.

Aproape conform planului.

Plecarea a fost joi după amiază, ba aşteptînd să termine pasagera programul de lucru, ba pregătind tehnica din dotare. Că doar o avem de alergat atîta drum. Plus că, trebuie de urmărit pe unde mai pierde ceva ulei, ca să vedem pe unde mai trebuie de intervenit.

florin 198

Cu bagajul pus, echipamentul conform turei de munte, atacăm fabuloasa distanţă pînă la Iaşi.

Însă… conform tradiţiei, orice ieşire începe cu un hop, după alimentare, la IJ uleiul nu se dizolvă bine, plus necunoaşterea perfectă a sa de către pilotul Florin, ba pupînd de ducă-te dracului bobina de inducţie la Nipră direct în container şi alergînd doi paşi pîn la Virgil după o bobină nouă pe care uitasem să o iau…. cu utilajele repornite promiţător, iaca decolăm…

Vremea ne dă ceva emoţii. Ploaia ne fugăreşte din spate… de fapt ne îndreptăm spre ea. Pe la Răducăneni hotărîm să cumpărăm saci şi să învelim bagajul şi rucsacul.

florin 203

Ploaia nu ne face probleme deosebite. Lejer. Pînă la Iaşi numai asfalt uscat.

Acolo hotărîm să marcăm momentul cu o poză la Palatul Culturii, unde descoperim mare festival medieval. Se cîntă, se bea, se trage cu arcul… se admiră de englezoi/polonezi motocicletele….

florin 205   florin 208

Drumul continuă prin buricul Iaşului, cu tendinţa de a lua la şuturi un taxiu cam  nesimţit de băgăreţ.

Şi ei bine, dragii moşului…. de la ieşirea din Iaşi, începe distracţia. Începe să toarne. Nu torenţial, dar destul cît să ne ude bine. Mai bate şi vîntul; nu tare, dar destul cît să apară curenţi încrucişaţi. Traficul e superb, cîte un nor de apă ridicat de tiruri. Florin merge în faţă şi se duceeee, cu un curaj nebun pe o peliculă de apă serioasă. Io încerc să îl urmez cu o strîngere din buci colosală.

Pînă într-o benzinărie cînd Florin se gîndeşte că totuşi, parcă ar lua o pauză. Bun, între timp schimb două vorbe cu vreo doi italieni, se plimbau şi ei oleacă prin Ioropa.

florin 212

Ajunsul acasă la Florin cade binecuvîntat. Cînd apa şiroind pe la oo… un adăpost, o haină uscată şi o cină caldă fac toţi banii. Şi nani….

 

 

VINERI

Dimineaţa de vineri vine cu un cer dubios dar primiţător, o cafea beută la botul calului cel purtător şi motorizat, operaţiile de reglaje definitive şi alte corecturi la IJ decurg profesional ca de la doi injineri cu kilometri vechi în cele ruseşti. Cumpărăm oglinzi – acum am şi eu oglinzi la IJ! – şi în jur de nouă, părăsim Tîrgu Frumos.

Hainele sunt încă ude, dar se vor usca ele în curentul de pe drum. E răcorică, ca după ploaie, şi noi ne amuzăm cum îi flutură cracii lui Florin peste gambele dezgolite bine. Treaba lui, să-l aud io că îi scîrţîie îmbinările la bătrîneţe.

Soarele iese, e numai bine de răcoare, iar peisajul prin codrii Paşcanilor are un farmec aparte. Acolo îmi aduc aminte, aproape de Moţca, de cimitirul eroilor sovietici, unde oprim să prezentăm omagiile fierelor furate de avalanşa invaziei lor şi meşterite de nepoţii lor.

florin 215

Lăsăm în urmă Moţca cea ţigănească dar cuminte, deşi stăteau zîganii guzganii la cafele să pună la cale ce furăciuni să mai ardă la românii cei muncitori şi proşti.

Drumul coteşte dreapta-stînga spre Tîrgu Neamţ, pe care îl străbatem vijelios şi atacăm direct cetatea. Renovaţă, vreo doi copchii palizi încercau să mai refacă atmosfera prin costumaţiile lor, tot palide, dar turul cetăţii nu durează mai mult de un sfert de oră. Cîteva manechine în mărime naturală ţin totuşi o mică dar notabilă lecţie de istorie. Toată cetatea nu se compară cu, de exemplu, castelul huniazilor, dar e picătura de istorie de aducere aminte.

florin 221 florin 225

Îmi iau de la suveniruri obiuşnuitul magnet de frigider cu locul vizitat, încălecăm, trecem tîrgul şi Ozana şi ajungem la casa părintească a răspopitului povestitoriului şi învaţatoriului. E de văzut.

O căsuţă de atunci, întreţinută original, frumos şi curat. Le mănînc vişinile din curte :)

florin 233      florin 230

IMG_20140704_115729_307   florin 231

Bun. Am fost acasă la Nică şi el era plecat la cireşe. Hai să încălecăm şi noi mai departe.

Pe traseul meu nu era trecut, că uitasem de ele, micul ocol la mănăstirile Agapia şi Secu.

I-am trimis înăuntru pe credincioşii cei doi. Io mai fusesem şi nu am mai dat bani la intrare.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

- fotografii preluate de pe internet -

Traseul continuă vijelios spre Piatra Neamţ. Soare, bine, frumos…. hopa henţ, motorul începe să meargă într-unul, şi cu un br br poc se opreşte de tot. “Suspectez pana prostului”, cum ar zice calarepemelc, şi…. se confirmă. Of! Psihologia calculelor astea. Faci plinul şi ai senzaţia că ohoohaaa, este. Da, dar mai făcusem şi vreo două sute şi cinzeci de kilometri. Plus că plinul nostru nu prea era plin…. în fine, îmi dă Florin IJ-ul, io avînd senzaţia că suntem la intrare în Piatra Neamţ şi trebuie să fie ceva benzinărie în cinci-şase kilometri. În urma mea, un om le oferă două sute de litri de motorină, dacă au ce face cu ea. Da, ironie, şi eu după vreo doi kilometri îmi dau seaama că puteam să iau din rezervorul IJ-ului pînă la prinma benzinărie, dar cum am zis, tre’ să fie ceva benzinărie pe aici. Da, iaca este, dar e sublim de închisă şi mai părăsită ca în vestul sălbatic. Îi binecuvîntez cîţiva dumnezăi apăsaţi şi alerg chiar pîn în Piatra, scormonesc cot la cot cu un ţigan prin containere după sticle, le umplu şi alerg înapoi.

O oră pierdută.

Revenim la aceiaşi benzinărie, iar alimentăm, iar masa de prînz constă în cîţiva mici în crapă-şi-fugi la uşa Kauflandului. Lejer aşa să nu ne ia somnul pe motociclete.

La plecare erau vreo trei trecute şi jumătate fix.

În drum spre Bicaz, Florin îşi aminteşte de, şi facem ocol la mănăstirea Pîngăraţi, a cărei intrare îmi aduce aminte de mănăstirile italiene. Înăuntru mănăstirea nouă, frumoasă, şi un călugăr cu o voce ca la manualul de tonalitate popească. Şi într-una din pozele de la sfinţire, şi Iuda de Huşi, Cordeliu pîrlădeanul.

florin 239

Suntem între munţi deja, la Bicaz o sticlă de apă gustată pe vîrful barajului. Un Ceahlău mai greu de văzut undeva între munţi că bate soarele din faţă, şi un elicopter care pleacă la plimbare. Desigur, şi măreţia impunătoare a barajului văzut de la bază.

florin 266       florin 262

De-acum intrăm bine între munţi, tot urcînd.

Într-un tunel scurt pot să mă joc cu zgomotul evacuării…

Fabulos, Cheile Bicazului. Pereţii strîmţi şi înalţi de un cafeniu sec. Eu nu am timp să admir peisajul tot atent la cele curbe şi la celebrul carusel, dar pasagera e dată pe spate. Vezi să nu te pierd, dragă!

  

- fotografii preluate de pe internet -

Şi acolo sus, e Lacul Roşu. Mi-e poftă de ceva dulce, şi pentru că de-acum intrăm spre Ardeal, luăm Kurtos Colacs.

Pe lac, cîteva raţe îşi plimbă bobocii.

florin 269

E răcoare de munte, se respiră, ce bine e….

Mai bine e pe coborîre. Curbe, peisajul iarăşi e super de pe o coastă de munte pe cealaltă. Şi tot coborîm pînă în Gheorghieni. Pe care îl lăsăm în urmă şi ajungem la Miercurea Ciuc.

Orele sunt doi zeeci, pe limba locală, şi facem oprirea de aprovizionare la sfîntul coifland.

Noaptea ne prinde pe un drum foarte bun, între Miercurea şi Tîrgu Secuiesc, pe care îl ştia Florin. Şi o durere crîncenă de cur pe amândoi. Întuneric de tot se face în Tîrgu Secuiesc. Şi îmi dau seama că dacă nu pierdeam ora la intrare în Piatra, am fi găsit destinaţia noastră pe lumină.

Luăm drumul spre Zăbala, spre Covasna, să căutăm pensiunea Csipkes unde aveam de ajuns. Că doar mergeam la o prietenească moto. Orbecăim, întrebăm, pe drum recunosc peisajul din pozele puse pe net de un coparticipant şi… ajuuungem!

Am ajuns…..

Ne bine întîmpină Mihai şi Cristi, cei doi organizatori. Cunoştinţe vechi.

Ei, şi de bine ce am venit, hai să şi nimerim bine… un individ, cu care am avut divergenţe vechi, desigur fiind sub influenţa a multă pălincă, se gîndeşte să-mi spună el câteva din sufletul lui filomaghiar. Vorbe şi ameninţări deocheate, care desigur, luat pe nepregătite, mi-au mers la sufletul meu cel alergat o zi întreagă, şi fizicul obosit pe măsură. Ba chiar mi-a fost şi teamă, că nu poţi nicoiodată să ştii de ce e în stare un om hotărît cînd e bătişor. Nu ştiu ce a vrut să rezolve; oricum, înafară că a speriat-o pe Lavinia, nu a făcut decît să-mi confirme principiile.

Dar e un episod regretabil, eu în schimb trebuie să le mulţumesc, încă o dată, lui Cristi şi Mihai că au fost acolo.

Totuşi, puţină apropiere de foc, prinde bine fizicului cel înfrigurat şi sufletului care revede persoane dragi. Însă oboseala cheamă spre culcuş… puţin frig noaptea în cort, dar ne-am încălzit noi în doi.

 

 

SÎMBĂTĂ

N-am mai băut de multişor o cafea la firul ierbii. A fost plăcută. Uşor răcit şi ameţit, după ce recunosc locul şi îmi place, cu pîrîul rece aruncat pe faţă şi boscheţii cei ospitalieri, …am gîndit să mă ţin de plan, care prevedea vizitarea Braşovului.

Comitetul local a decis spre lacul Sfînta Ana şi alte cîteva. Io am hotărît să-i arăt Laviniei Braşovul.

Am încălecat şi am plecat. Şaizeci de kilometri de drum de cîmp, cu munţii undeva în zări.

Am găsit Braşovul acolo unde l-am lăsat, cu centrul lui vechi şi cu tot. Am parcat păzit, şi fără grija şi efortul echipamentelor, ne-am plimbat altfel prin Braşov. Acelaşi oraş frumos, unic. Biserica Neagră, Centrul vechi, strada frânghiei (parcă), o cărare îngustă cu semeţia cerinţei de stradă, olecuţă de umbră pe poalele Tîmpei dincolo de turnurile breslelor…. toate astea au cerut cîteva ore bune. O gustare cu curul pe marginea fîntînii centrale a făcut toţi banii relaxării.

Însă, momentul cel mai frumos a fost panorama de la  poarta Cetăţuii. Oraşul vechi în dreapta în depresiunea dintre munţi, oraşul nou şi industrializat în stînga la poale. Dincolo de căldura nebună, frumos şi unic.

   

- fotografii preluate de pe internet –

Gata, hai înapoi înspre tabără, cumpărături, un ocol pe la Biserica Fortificată Prejmer -  a cărei plată la intrare ne-a alungat – şi dă-i dururum. Pe aproape de Covasna, motorul dă semne de calare, dar o completare iute cu ulei rece îl readuce în minţile lui.

În tabără lumea s-a trezit… la realitate, iar unii au avut timp să se uleiască iar. Dar ăştia sunt la sufletul meu şi jucăm tenis desculţi pe iarbă. Bine mi-a mai prins aşa mişcare! că nu mai făcusem de mult. Altfel am respirat… altfel a mers berea… mai cu o discuţie la o bujie shimbată la cîte o motocicletă – exemplar întreţinute unele sau recondiţionate -

florin 288

Seara am mai stat la foc, au mai ajuns alţi cunoscuţi şi prieteni, am socializat… dar noaptea şi prevederea traseului de mîine m-au alungat la culcuş.

 

 

DUMINICĂ

A fost mai puţin frig peste noapte. Aceiaşi cafea la firul ierbii, cît să se usuce olecuţă roua de pe cort, bagajul la locul lui, pedală şi hai, că avem de alergat.

Tîrgu Secuiesc e la doi paşi, unde alimentăm.

Bre, motocicletele astea îs nebune. La fiecare plecare întinsă, trebe să facă la fel. Lui iju nu i se dizolvă uleiul bine. Lui nipra îi oboseşte bobina.

O fi de vină acelaşi Lukoil, oare… ?

În fine, după mai bine de jumătate de oră pierdută schimbînd patru bobine şi pînă la urmă revenind la cea pe care o scosesem, care a mers foarte bine pînă acasă…. am ajuns în centrul Tîrgu Secuiesc, unde am beut o cafea ca oamenii. Trebuie să menţionez că mi-a plăcut atitudinea barmanului, am urmărit anume. A vorbit foarte bine romîneşte, a fost foarte amabil, m-am simţit bine. Totodată îmi amintesc de o discuţie: “99% e greşit asta” – dar uită-te împrejur, cînd o să arate moldova aşa curată şi dezvoltată?” …da, asta da, pentru ăsta 1% le-aş da moldova.

florin 298

Şi hai că avem de trecut munţii. Spre Oituz se ajunge imediat. Partea de urcare dinspre Ardeal e destul de scurtă, dar chiar şi aşa Nipra dă semne de lipsă de ulei. Şi ulei cam puţin, şi înclinat înspre spate iar sorbul rămîne în aer. Dar îşi revine foarte bine pe coborîre, foarte multă coborîre, deşi curbele celebre nu sunt nici alea de speriat.

Nu ajungem în Oneşti, completez cu ceva ulei noname dintr-o benzinărie noname, şi Florin se duce la părinţi dar noi ne ducem să vedem salina de la Tîrgu Ocna. Pe scurtătură trecem printr-un sat catolic – de recunoscut de la o poştă, şi după forma bisericii, şi după alura poporului care tocmai ieşea de la liturghie.

Prin Tîrgu Ocna nu găsim nici o shaworma aşa că facem cumpărături dintr-un magazin şi ne refugiem în pădure mai sus de salină. Ne servim masa de prînz în cur pe iarbă la umbră de brad (numai pentru asta şi m-aş mai duce o dată!), şi, cu burţile aşezate (într-o parte), coborîm în salină.

Cursa de autobuz durează ceva, cam cît pentru vreo 3,1 km. Prilej de glume răsuflate de la cocalarii co-borîtori. Iar salina, ca spaţiu, are pereţi cu gust sărat :) obişnuita capelă a Sfintei Varvara, ocrotitoarea minerului, poveştile sării şi o fîntînă frumoasă tare.

- fotografie preluată de pe internet -

Ieşind afară ne dăm seama că era bine acolo jos la 13-14 grade răcoare, faţă de zăpuşeala de afară.

Lăsăm Oneştiul în urmă, căutăm satul părinţilor lui Florin, îi găsim pe toţi în bună stare şi cu ospăţ pregătit, la o curte îngrijită şi frumoasă. Oameni deosebiţi.

florin 311

Facem amiaza la o vorbă bună, dar se face tîrziu şi vremea-i de mărs acasă.

Adjudul e la doi paşi. Trecem Siretul spre Podu Turcului şi negociem cele vreo nouă urcări şi coborîri pînă în Bîrlad. Unde facem popas la grădina publică şi… la ieşire în boscheţi….

Mai sunt doar 60 km pînă acasă, dar… de ce să nu, dacă. Că dacă. Că m-am bucurat la ofertă la benzină. Am pus benzină de 99, că era mai ieftină decît de 95, dar… tehnic, foarte uscată. Combinat cu amestec relativ sărac. Combinat cu ulei dubios noname. Rezultatul duce la aproape calare. Pe drum trebuie să opresc de două ori, odată să mai răcească şi să urc acul de dozaj o crestătură, unde observ că de la fierbinţeală s-a deformat şi protrecţia de cauciuc a bujie, iar odată că a sărit zăvorul şubărului, care nu mai urcă şi eu merg într-un cilindru.

florin 332     florin 326

 

Mi-a făcut şi filmare Florin….

 

Am ajuns acasă cu bine, pe lumină.

Duşul a venit ca o răsplată să ne scape de păcatele drumului, iar masa a fost savurată sub sfînta binecuvîntare a vodcii.

florin

 

A fost ceva deosebit pentru acest an, şi dacă aş fi fost singur nu cred că aş fi plecat. Aşadar,

Mulţumesc Florin, a cărui curaj aproape iresponsabil a făcut asta posibilă,

Mulţumesc Virgil, Costin Lanţ, nea Berchezu şi tuturor celor care m-au ajutat cu soluţii tehnice,

Mulţumesc Mihai şi Cristi pentru destinaţia bună şi sprijin,

mulţumesc patriei pentru minunăţiile şi căile ei,

dar în primul rînd,

mulţumesc doamnei mele, mocuşa, codisa de Lavinia, căreia i-am dedicat această călătorie.

 

 

 

Categories: CALATORII | Scrie un comentariu

Proiect DuoTransCarpatia iulie 2014, (zisă şi PAC 2014)

Plecare în formaţie de 2 :

- IJ Planeta 5 solo, pilot, fără bagaj

- Dnepr 11 solo, pilot+pasager, bagaj 2 pers x 4 zile

 

Plecare

joi amiază

oprire Iaşi : Palatul Culturii

oprire Tîrgu Frumos, domiciliu pilot IJ, încărcare bagaj, stat peste noapte

 

vineri dimineaţă

plecare ora 07

cimitirul eroilor sovietici codrii Moţca

Tîrgu Neamţ cetate, Humuleşti casa memorială Ion Creangă

Piatra Neamţ telegondola

Bicaz baraj

Bicaz Chei

Lacul Roşu

Gheorghieni

Băile Tuşnad în funcţie de timp

Miercurea Ciuc în funcţie de timp

Tîrgu Secuiesc centru în funcţie de timp

Zăbala Csipkes

 

sîmbătă ora 07

combinate locale cu ceilalţi participanţi

Braşov centru în funcţie de timp

 

duminică ora 07

Tîrgu Secuiesc centru dacă n-a fost vineri

Breţcu

Oituz

Oneşti

Adjud

Podu Turcului

Bîrlad

Crasna

Huşi

 

Sosire duminică seara

 

Traseul: http://www.mopedmap.net/en/route/2671488-asta/#gsc.tab=0

Categories: CALATORII | Un comentariu

Datele mele de contact

Pentru că sunt prea mulţi CHIORI părerişti pe lumea asta, menţionez datele mele de contact: 

Paul Romila 

Huşi Vaslui 

yahoo messenger: paulromila

telefon 0767 637 030

 

Categories: Uncategorized | Scrie un comentariu

Pagina politică – II

Nu cred că sunt singurul scîrbit, oripilat, înverşunat împotriva situaţiei actuale din ţara asta … 

Zi de zi, pe media, Facebook, alte surse, numai evenimente revoltătoare. Ce se întîmplă e la receptivitatea oricărui om cu o minimă inteligenţă de bun-simţ. Indiferent de culoarea în care sunt zugrăvite evenimentele, nimeni nu poate nega existenţa acestora. Nimeni nu poate spune că nu există popor revoltat la propriu la Pungeşti. Nimeni nu poate spune că guvernul e efectiv fanariot. Nu se poate nega că în sistemul public de sănătate sau de învăţămînt nu e există o corupţie absurdă… 

Ce se poate face? De către cine? 

Păi dacă nu devenim colonie chinezească, deşi aş prefera coreană, atunci sigur devenim colonie vestică. Cel mai probabil, americanobeşită. Aici n-au găsit regim totalitar de înlăturat aşa că lucrurile decurg inofensiv. 

Românii erau deja colonie de sclavi de mult, sclavagind în restul lumii, acum le trebuie şi teritoriul cel bogat, plin de resurse, unele rare. 

Da, ce se poate face, se poate, dar nu de alţii. Poporul ăsta tîmpit e în situaţia în care îi intră hoţul în casă, se cacă pe masa lui, pleacă cu toate din frigider, şi îl mai şi aplaudă. 

Totuşi, aşa cum a fost dintotdeauna, vulgul nu e numai mult şi prost. Sunt şi cîţiva puţini şi buni. (într-o zi vorba asta o să devină sloganul partidului. Puţini şi buni. Aşa trebuie). Aceştia se disting prin naturaleţe şi moralitate. Zei ai dreptăţii. Avem un comisar Berbeceanu. Avem un doctor Oprea, avem o profesoară Miron. Aţi auzit de ei? Ce aţi spus? Nebuni. Da, sunt. Absurdul e ceva normal în ţara asta. 

 

Da! pentru cei puţin şi buni, încă nerobotizaţi, împăcaţi cu situaţia, care ştiu că se îneacă dar nu fac nimic, există o soluţie. Veşnic tînără. 

Partidul Socialist. 

La dracu’ cu doctrine, orientări politice şi alte categorisiri fixe. Trebuie redărîmat totul de concepţie veche, gen dreapta sau stînga, şi trebuie reinstaurată una simplă: orice efort politic să se desfăşoare într-o singură concepţie – totul pentru popor. 

De drepte şi stîngi suntem sătui. Adică banii dispar la fel de eficient ori stînga ori dreapta. 

Pînă aici! 

Atîtea pămînturi rămase nelucrate. Noi importăm grîne. Atîta popor fără ocupaţie. Nu mai există fabrici şi agricultură. Nu mai există bani în ţară. Păi dacă se fură!! Facem autostrăzi inexistente mai scumpe decît oriunde în lume. Sistemul de sănătate te îmbolnăveşte. Sistemul de învăţămînt e putred. Pensiile stau să cadă. Oare de ce?!?! 

Partidul Socialist sună a comunist? Aşa şi? 

Ar trebui să realizaţi că singura perioadă de maxim a României a fost perioada comunistă. A fost într-adevăr Epoca de Aur. 

Perioada regalităţii NU a fost. Era prea mare discrepaţa între clase. Aud cumva în ce perioadă a fost răscoala din 1907… ? 

Aş prefera şi ideea monarhiei. Însă majestatea sa, cu tot respectul, …poate dacă era cu măcar douăzeci de ani mai tînăr… iar alt urmaş demn nu există… şi totuşi, regalitatea este ceva cam prea din trecut, prea depăşit. Lăsînd la o parte anii de comunism, totuşi au mai trecut şi 23 de ani după. Trăim timpuri prea moderne pentru monarhie. Oriunde în lume atribuţiile regale sunt pur reprezentative. Anglia are parlament şi guvern, nu e nici o diferenţă între regină şi preşedintă. În Spania la fel. iar alte monarhii din lume sunt prea mici să fie reprezentative. 

Revin aşadar la teoria partidului unic. Care să urmeze întocmai  o doctrină socială justă, echitabilă, fixă, dură. Banul să rămînă în ţară, statul poate administra optim societăţile care să exploateze resursele. Se poate. Nu se vrea. 

Păcat că nu există destulă voinţă din partea celor care pot… 

 

Categories: Uncategorized | 2 comentarii

Se vinde dihania: Dnepr MT-11

Nevoia mă împinge să o vînd.

Se apropie presant momentul să înmatriculez maşina, pentru care taxă de mediu şi celelalte, am de plătit o sumă destul de considerabilă.

Plus alte datorii.

Plus că, nefiind ataşist şi mergînd numai şi numai solo, mă tot împiedic de ataş.

Ştiu că sunt destui amatori de mersul pe trei roţi.

Cum mă împinge nevoia aşadar, trebuie să o vînd.

Ce se oferă?

Păi să o luăm din faţă în spate:

Furca faţă este de IJ Yunker, montată de nouă. Eu am luat-o la mîna a doua dar nu fusese folosită. Este pe sistemul combinat de aer-ulei şi funcţionează ireproşabil. Încă mai are eticheta în rusă pe ea.

Etrier original de IJ, pompă frînă de Honda. Sistem perfect funcţional.

Roata faţă, pe 19, din aliaj, originală de IJ Planeta 5 Delux, cu frînă pe disc, anvelopă încă bună, cameră. Aripa faţă cromată, în stare impecabilă.

Farul este original de M72, modificat să se potrivească la rama originală de MT cu cozoroc. Oglinda impecabilă, cu cele două fascicule de fază scurtă care bat jumătatea stîngă în jos şi în faţă, jumătatea dreaptă mai sus şi mai spre dreapta. Faza lungă bate în faţă clar cel puţin 150 metri.

Ghidon original, cu manşoane schimbate foarte plăcute la apucat, comenzile electrice impecabil funcţionale, levierele ambreiaj-frînă moderne şi plăcute la funcţionare. Cel de frînă a fost luat rupt (am luat toată pompa gratis din pricina asta) şi l-am reparat destul de elegant dar impecabil în funcţionare.

Kilometrajul nu funcţionează bine ca şi viteză dar înregistrează kilometrii parcurşi corect. E uşor de schimbat oricum.

Are parbriz de fibră care, împreună cu parbriz transparent din plexiglas, asigură o protecţie foarte bună de curent.

Semnalizatoarele sunt originale de Jawa, dar foarte vizibile şi ziua.

Instalaţia electrică este reconstruită de la zero. Am pretenţia că mă ocup cu aşa ceva, deci am făcut-o cum trebuie, cu plusurile pe consumatori şi masa la comenzi. Contact original de IJ.

Şaua pilotului este construită de mine de la zero, foarte comodă indiferent de mărimea tuhătsului ce-o presează. Şade pe două arcuri de supapă care preiau din oscilaţiile pilotului.

Şaua pasagerului este una originală, în stare foarte bună.

Rezervorul este de IJ-56 modificat, lăţit, capacitate 18 litri, poate şi mai mult. Buşon cu cheie.

Cadrul mai are urme de ceva adăugiri anterioare mie. Nimic grav, nimic modificat, bascula spate a fost schimbată cu totul cu una foarte bună, bucşele în stare foarte bună.

Toată tăblăria, adica rezervor, aripă spate, far – vopsite bleu plăcut.

Motorul are momentan maxim 2500 kilometri parcurşi, l-am preluat de la cineva dintr-o magazie, îl ţinea în rezervă dar între timp are două Urale perfect funcţionale deci mi-a pasat cam tot ce avea pentru MT. Motorul merge ireproşabil, ca arbore, ax came, setul este aproape nou cum am spus, nu există şi nici nu are cum să aibă bătăi. Ofer şi un set complet de segmenţi, dacă cineva vrea să segmenteze aşa de sanchi.

Carburatoarele sunt originale Karteh, spălate şi montat set de reparaţie nou. Funcţionare ireproşabilă.

Evacuarea se bucură de o pereche de tobe de inox, cu tub de legătură. Poate puţin gălăgioasă pentru unii (la ture, că în relanti e foarte silenţioasă), foarte plăcută la auz, pentru alţii.

Nu are pierdere de ulei. Incredibil dar adevărat. La mine nu are voie să aibă aşa ceva.

Are montată aprindere electronică originală care funcţionează excepţional, bobină originală nouă (în curînd bobine fără moarte de Logan) şi în rezervă un platou cu platină. (Cînd va avea bobina de Logan şi aprinderea electronică, ca soluţie de rezervă va avea platina + bobină originală).

Cel mai deştept lucru, este însă alternatorul de Tico. Deci se ia alternatorul şi se adaptează prinderea şi angrenarea originală. Le-a făcut un tata-lor şi funcţionează tîmpit de exemplar. Am la dispoziţie 650 waţi, arhi-mega-suficienţi pentru necesităţile de curent, de la lumini permanent pînă la încărcarea bateriei. Alternatorul original produce 150 waţi amărîţi şi ăia teoretici, iar vara doar cu numele, şi fiind foarte proaste din construcţie. Păţit de nenumărate ori cu rotoare întrerupte, relee de încărcare degeaba…. acum, cu alternatorul ăsta, nu există probleme! 14,4 volţi permanent şi indiferent de turaţie. Cel mai deştept upgrade pe care l-a primit.

Mai sunt şi nişte proiectoare, acum doar de design – nu am făcut instalaţia la ele. E destul de simplu oricum.

Ambreiajul este impecabil.

Cutia de viteze e impecabilă, schimbă exemplar, arată neutralul corect, dotată cu mers-înapoi funcţional şi dublu-ambreiaj reglat corect.

Grupul spate are montat angrenaj de fugă, melc cu 10 şi coroană cu 35 dinţi. Ofer şi setul original de 8×37 pentru cine n-are ce face să facă prostia să revină. Pentru că acum, la o viteză de croazieră de 105 km/h, consumul se situează undeva în jur de 5 l/100 km, poate şi mai puţin dacă condiţiile permit. Şi nu exagerez. Cine crede bine, cine nu, sănătate. Şi rămîne şi raport foarte bun forţă-tracţiune pentru ataşul uşor (de fibră).

Roata spate este formată din jantă în stare foarte bună cu întăritoare montate (nu există să rupă spiţe!) cameră, anvelopă originală de cea bună, montată de nouă vara asta, acum în stare foarte bună, uzură maxim 5%

Motocicleta este fabricaţie după documente 1992. Seriile sunt foarte în regulă, Da, chiar sunt. Actele sunt tot în regulă, este pe numele meu, ITP valabil pînă în octombrie 2014. Asigurarea acum expirată.

Ataşul e cadru original, peste care pus o barcă Velorex de fibră de sticlă. Nu rugineşte nu putrezeşte. Nu are moarte.

Per ansablu, motocicleta este impecabilă. Doar un neam-prost s-ar lua de una-alta inerente şi la vreo japoneză, gen uzura scăriţelor sau culoarea tobelor….

Ofer şi sistemul de pornire “la buton”, adică volanta cu coroană şi demarorul. Le am rămase deoarece nu am mai stat să decupez din motorul cel nou pentru a le monta – l-am lăsat nedecupat că mi-a fost milă de el aşa nou şi nu am vrut să umblu în el de vreme ce e nou…. şi nu mi-e lene de a porni la pedală. Ofer şi cutia de viteze pregătită pentru demaror. Instalaţia electrică este gata pregătită pe motocicletă, necesită doar inserarea unui papuc pe excitaţia demarorului.

Bateria este în stare încă foarte bună.

Preţul cu care se vinde, pe scurt, 6000 lei şi non-negociabil. Cine o ia pleacă de aici cu actele făcute şi un plin de rezervor.

Dacă o dau cu banii aceştia, foarte bine, altminteri o păstrez pentru mine şi iar îmi pare bine. Ştiu ce am lucrat şi ce am pus în ea, am făcut-o ca pentru mine.

Contact telefon 0767 637 030 sau Ymess: paulromila.

Un film cu ea. Poze la cerere.

Categories: Uncategorized | 6 comentarii

Basarabialand: La capitală – II. Chişinău de toamnă.

Iarăşi concediu, ura! iar caut destinaţii exotice.

Culmea, în loc să mă duc spre munţii patriei, la care am avut plăcerea doar o dată anul ăsta după cum se vede mai în urmă, prefer ceva poate mai interesant şi chiar mai aproape. Combin afacerile cu turismul şi… deşi sondajul de opinie pe Facebook înclina înspre Bucureşti, cîştigător a ieşit iar… Chişinău.

Doar îi rămăsesem dator cu o vizită mai în tihnă.

—————————————–

Capitolul I: ZIUA minus UNU

Vremea foarte bună pentru mijloc de octombrie mă fugăreşte fără discuţie.

Tot amînam de azi pe mîine, ba cu treaba, ba cu lenea… dar într-o bună zi, mai liber, cu bugetul în buzunar – mi-a dat cineva nişte lei moldoveneşti pe care oricum îi avea blocaţi, mă hotărăsc să plec încolo.

În jurul orelor amiezii, echipat corespunzător, cu lecţia învăţată, motocicleta alimentată, actele pregătite, o vreme caldă numai bună cu un soare ce îşi face curaj să iasă dintre nori, în jurul orelor 15 trec vama. Destul de repejor. Imediat după alimentez că e mai ieftin, pierd iar vreo jumătate de oră pentru că aleg să-mi fac asigurare moldovenească (ca mine să nu faceţi! am asigurarea expirată…. ), apoi încălecat şi traseul prin Hînceşti.

Peisajul frumos, de toamnă…

GEDSC DIGITAL CAMERA

(această poză şade acum aşa frumos ca desktop-background pe monitorul meu)

Bun, toate bune şi frumoase, motoreta trage, merge… alternatorul bagă chiar 19 volţi… şi de la atît bine.. nu-i bun.

Cînd cobor valea spre Hînceşti, minunea de papuc de plus pe borna bateriei se gîndeşte el că-i stă mai bine rupt… în coborîre, moare motorul, nu mai am lumini şi voltmetrul e impasibil de stins.

Bun…. dibui repede ce problemă e. Prind iar firul în bornă, am curent, dar… nu mai porneşte !

Aaahh…

Mno, s-a prăjit iar oarecum bobina de inducţie. Futui. Şi n-am. Ba am. Ura! Dar n-are şurubele. Băce mama dracu plec io aşa, la mine, cu nişte scule şi alea vai de mama lor, dar fără bobină, cameră, compresor, etc etc…

Nici cu bobina ailaltă nu porneşte.

Da, treaba e clară. În momentul ruperii bornei, că şi aşa alternatorul băga 19 volţi, toată supra tensiunea creată a ars în cale tot ce a găsit: faza scurtă, bobina, dar şi… aprinderea electronică! vaaaleu…

N-am platină la mine, n-am nica.

Asta e… împing preţ de vreo jumătate de oră şi trei suflete hîrbul pînă în benzinăria de la intrare în Hînceşti. Benzinarii nu ştiu pe nimeni cu piese pentru ămtău. Vecinii nu ştiu pe nimeni cu ămtău. Mda, treaba e superbă….

Între timp se face noapte bine.

O părăsesc într-un colţ de benzinărie şi, cu rucsacul în spate, hai să căutăm un hotel pînă mîine la zi, cînd poate om găsi prin piaţă vreo bobină.

Şi hai la pas pînă în centru să întrebăm de hotel. La primul găsit, recepţia era sublim de inexistentă. Bîntuiam pe acolo ca în pampas.

Mai departe, un agent de pază mă lămureşte la un hotel pe marginea iazului, şi în timp ce mă îndrept încolo, se pornesc artificiile. Mulţumeeeesc, sunteţi drăguţi, daaa, frumos… dar n-am intrat în postură tocmai triumfătoare în oraş…

La hotelul de pe iaz, văd că au saună. Ura. Poate că e bine. Preţul la cameră e de 540 lei (35 euro). Woho! Sauna e inclusă în preţ? …mm nu… ni pari rău… bine, bună seara.

Taxiu, hai la celălalt. Cum o fi. Balkan hotel, la intersecţia de la ieşire din oraş, 35 euro camera mic dejun inclus. Pixda mă-sii, asta e.

Duşul cald mă mai linişteşte şi repune în simţuri. Dar acum mi-e foame, hai să cobor să mănînc ceva.

Salut! Vadim, stăpîn aici. Bine, să fii sănătos. Socializăm, aflu că a terminat liceul de poliţie de la Piteşti, a lucrat ca ofiţer în poliţia moldoveană, acum pensionat, om de afaceri. Bine. Încîntat că mai schimbă vorbe cu un militar romîn…

Mănînc, beau o bere, pustiu prin restaurant, se anexează şi personalul, bucătăresele adica. Şi preţ de cîteva ore, bîrfă, coniac, karaoke, şi încet-încet veselie…. dans… mmm…. relaxare. Bine!

Se petrece ruseşte :)

Şi spre orele miezului nopţii mi se urcă alcagolul la mansardă, mi se face somn şi noapte bună…

——————————

Capitolul II: Ziua ZERO

Pe la şase dimineaţa mă lasă orice urmă de somn. Tensionat din pricina bobinei. Planul este să merg cu microbuzul pînă la Chişinău, să iau o bobină şi să mă întorc.

Pe la şapte jumătate iau micul dejun, apoi vizitez piaţa central locală. Marfă turcească şi chinezească, iar moşneguţii cu tarabe cu piese, pentru catuşcă mă trimit la piaţa centrală la Chişinău.

Mda, bine, altfel cum, pentru ce aţi avea piese pentru motociclete din patria voastră. Da, hai la autobuz.

Autobuzul mă duce pe o şosea incredibil de modernizată, în cam jumătate de oră, pînă la gara de sud. În Moldova, gară înseamnă autogară. Un alt microbuz mă traversează preţ de o altă oră, tot Chişinăul. Bani, derizoriu: trei lei. Moldoveneşti. Cam şapte zeci şi cinci de bani romîneşti.

Şi încă ceva: aici este foarte normal să urci în microbuz pe lîngă şofer, să iei loc şi să trimiţi banii “prin releu” (din mînă în mînă) pînă la şofer înapoi. Sau, să urci în microbuz interlocalităţi, să vină şoferul, să pornească, iar tu să aştepţi nedumerit cu banii în mînă. De fapt, se plăteşte la coborîre. Elegant dar discutabil: pe de o parte plăteşti abia după ce ai beneficiat de serviciu, corect, dar dacă opreşte controlul în trafic pe drum? Oricum aici nu se dau bilete…

Aşa…. ajungem la zona recunoscută unde se găsesc piese pentru ce am eu nevoie. Însoţit de Veronica, găsesc un moldovan, tranzacţionez o bobină, îmi trece prin cap să iau şi un platou complet de platină dar mi se pare că mă costă cam mult, şi nu îl iau. O să îmi pară rău ulterior.

Apoi, hai cu Veronica să bem un ceai. Discută, negociem…. dar am nevoie să mă mişc repede pe lumină de zi, şi hop în microbuz iar pentru Hînceşti.

Droaga mea stă neatinsă în benzinărie. Montez bobina, şi………. degeaba.

…E clar, vremea e de chemat cavaleria din ţară. Săracul Virgil pleacă de la muncă să vină să mă recupereze. Pînă ajunge el acasă, apoi prin vamă la mine, trec vreo trei ceasuri pe care eu le petrec decazînd-mă de la hotel, iau masa, fumez un ceai….

Odată reperat, cu aprinderea electronică adusă, droaga porneşte irefutabil, şi drrr acasă.

Cu coada între picioare.

Marea ma aventură concediistică se termină la 40 de kilometri de casă şi nişte bani cam mulţi cheltuiţi aiurea.

cristoşeii…………

——————————————

Basarabialand, Chişinău, de toamnă, nu se poate. Odată ce mi-am pus în plan, trebe di făcut numadicît.

După alte zece zile, timp în care am realizat şi neratabilul rachiu şi primesc şi montez şi alternatorul corcit de Tico, mă hotărăsc totuşi să merg acolo.

Dac-am pus în gînd, cu voia ori fără voia sorţii, facem.

Am cu ce:

—————————————-

Capitolul III: ZIUA UNU

De data asta, matărţiclă nu mai are voie să îmi facă probleme. Acum fiind pregătit în soluţie de absurdă rezervă cu bobină şi platou cu platină. Altceva nu are ce să se mai întîmple decît pană de roată. Şi am zis să port cu mine la drumuri lungi măcar o cameră şi micul compresor la 12V. Şi totuşi…. n-am luat.

Într-o bună dimineaţă însorită de sfîrşit de octombrie, înarmat cu toate cele necesare, cu bagajul pe rezervor şi echipamentul pînă la ochi, mă pornesc…

Se merge bine, în oraş e soare binemersi, dar odată ajuns pe şesul Prutului… brusc, o ceaţă rece mă învăluie ca întunericul. Viteza de deplasare scade considerabil, noroc că ştiu drumul pe de rost.

GEDSC DIGITAL CAMERA

Vama mă reţine iarăşi puţin la ieşire. La intrare în Moldova e pustiu. Achit vigneta şi am zburat… doar două zeci de metri mai încolo, la benzinărie, să alimentez. Şi ce văd io parcat la coastă acolo?

GEDSC DIGITAL CAMERA GEDSC DIGITAL CAMERA

Se ocupă moldovenii cu exportul la italea de aşa utilaje într-o veselie. Numai că, acum nu prea mai merge şi asta nu avea actele tocmai în regulă….

ămtăul meu iarăşi stîrneşte senzaţii muzeistico-incredibile către popor. Mdeh, unii cunosc, că aia şi aia e de IJ, alţii nu…

Mda. Hai la drum că am treabă.

Acelaşi traseu prin Hînceşti. Prefer să nu merg pe europeană că e plicticos prin pădure şi înconjor inutil.

Între timp iese bine şi soarele, urc la deal, şi…..

IAR !!!!

Bă nu se poate, moldova asta e blestemată, de fiecare dată, probleme. Toate într-un gînd de fracţiune de secundă. Urmează să iau repede contactul, să admir cum iese fum mult şi negru din far, şi apoi să mă reped pe firul de masă, strategic lăsat rupto-înfăşurat.

Aşa… mai întîi aprind o ţigară. Evaluez situaţia. Deşi sunt în vîrful unui dîmb nomansland, măcar e ora nouă dimineaţă.

Desfac farul şi găsesc un fir de plus supraîncins… aha, ai dat la masă, blestematul dracului. Asta e, după jumătate de oră de analiză, anulez traseul, modific alimentarea aprinderii, am lumini (oricum în Moldova nu sunt obligatorii), utilajul porneşte, gata asamblat înapoi şi la drum.

Se merge bine, vremea e caldă, şoseaua e bună – de fiecare dată mă ţin să scriu asta: şoselele moldovei nu sunt găurite. Greu să găseşti borte ca la români. Însă, sunt vălurite. Şi longitudinal, şi transversal. Au fost probabil construcţie serioasă sovietică, dar nemodernizate între timp. Sau prea puţin.

De data asta, intru triumfător în Hînceşti, şi marchez momentul cu obişnuita poză. Acum, cu alt utilaj.

GEDSC DIGITAL CAMERA GEDSC DIGITAL CAMERA

În vîrful dealului unde se vede, cineva a amenajat un mic muzeu auto-moto în aer liber. Mic, dar marcant şi foarte drăguţ pentru zona asta. Păcat că nu se putea intra înăuntru – cică şi pe acolo sunt ţigani, şi probabil se teme omul şi acolo de “feeeer veeechi”…

GEDSC DIGITAL CAMERA GEDSC DIGITAL CAMERA GEDSC DIGITAL CAMERA GEDSC DIGITAL CAMERA

Continui alergarea. De data asta trec zîmbind pe lîngă hotel Balkan.

Dau pe şoseaua cea impecabilă. Lată, tot timpul pe trei benzi, cu două pe urcare şi sunt destule dealuri pînă în Chişinău…dar merg aaşa de bine, e aşa de plăcut….

Aproape de Chişinău, lîngă un iaz mărşor, în vîrful dealului tronează clădirea neterminată a institutului viei şi vinului. Păcat, economia asta…

GEDSC DIGITAL CAMERA

Şi nu mult mai departe, indicatorul mare şi clar, pentru a cărui pozare fac cîţiva paşi înapoi…

GEDSC DIGITAL CAMERA

Aşa…. conform hărţii, pentru a ajunge la hostel e destul de simplu. Însă situaţia din teoria hărţii nu e aşa de simplă precum sensurile unice din teren. Dar, îl găsesc. Tapok Hostel. Tapok nu se citeşte TapOK, ci, în rusă, înseamnă… cipic, adica şlap pe romîneşte.

Personalul e amabil, primitor, tînăr, vorbeşte bine cîteva limbi, nu mai pomenesc de rusă dar şi engleză şi italiană sau spaniolă. Probabil sunt studenţi la limbi străine angajaţi tocmai de-asta.

Pagina oficială este http://www.tapokhostel.com/, iar totul, amenajare, tarife, este cum scrie acolo.

http://www.tapokhostel.com/#!gallery/c1tsl

Aşa… fac un duş, mă schimb în haine de oraş şi am plecat în recunoaştere.

O masă rapidă caldă-rece deoarece se plîng că s-a luat curentul, apoi ajung repede în Mecca Chişinăului, unde vrea să ajungă orice turist..

GEDSC DIGITAL CAMERA GEDSC DIGITAL CAMERA

Piaţa Centrală. Pe strada Armenească colţ cu Ştefan cel Mare. Orice microbuz trece pe acolo.

Populaţie multă. Trafic, cumpărători, vînzători. Referitor la aceştia din urmă, pe lîngă spaţiul interior amenajat,probabil cam tot atîţia de jur împrejur pe dinafară, cu marfa pe trotuar. Orice haine, lenjerie, fructe, vinuri, rădăcini….

Dar piaţa oficială e…. sovietică. Mare frate. Imensă. Şi separată. Aici piaţa cu alimentare, dincolo piaţa cu haine sau rechizite, dincolo peşte (un crap imeeens de Nistru, cred că avea 50 de kile), iar dincolo… hehe…. tehniciskii raion, adică unde mă interesează pe mine.

Da, se găseşte cam orice pentru motociclete sovietice. boxere sau doi-timpi. Şi nu numai, aici e şi raiul scuterelor. Totodată, şi ceva scule specifice.

Continui alergarea prin piaţă, şi descoper, da, specificul….

GEDSC DIGITAL CAMERA GEDSC DIGITAL CAMERA

Bine, revin mîine pentru cumpărături, azi mă joc de-a turistul.

Ce am vrut să văd, şi ce găsesc imediat, muzeul tehnicii militare. Daaa!!…

Cinci lei intrarea sunt de luare în rîs… e amenajat frumos, interesant. Istoria militară moldovenească e destul de subţire, de la perioada marii moldove a lui Ştefan, apoi perioada regalităţii cînd era încă provincie moldovenească, perioada sovietică, independenţa, Transnistria şi eroii.

Fiecare perioadă e amenajată pe săli. Perioada medievală conţine doar ceva lancii şi buzdugane împreună cu un imens arbore genealogic ce porneşte de la Dragoş zîmbraciul pînă la Cantacuzinii sau Obregii de lîngă noi. Perioada regalităţii evidenţiază actele romîneşti cu specific hohenzolernemţesc, şi interesant devine de la perioada sovietică încolo. Armament pe care l-am văzut doar în filme, sau jocuri. Papaşa, Makarovul, şi nelipsitul AK-47, Kalaşnikovul. Ăla cu care nu m-am încurcat prea mult în armată. Sau armanent folosit în Afghanistan, unde ruşii s-au dus să moară ca.. ruşii, (vezi filmul “Compania a noua”), război pe care nu l-a cîştigat nimeni, dar a fost o bună ocazie de a testa modernizarea tehnicii militare sovietice.

Perioada independenţei sugerează ceva verticalitate şi mîndrie naţională. Anul 1991 a fost un an al oportunităţii recunoaşterii identităţii naţionale moldoveneşti. Ar fi putut năzui spre Romînia, dar naiba politicii sau altor interese mai ştie de ce s-a consfinţit statul moldovenesc, cu armata lui, am văzut vreo două avioane, în rest multă infanterie şi… atît.

Ei bine, secţiunea chiar interesantă şi grăitoare a muzeului e perioada transnistriană. Două trepte transparente amenajate grăitor şi frumos, cu tuburi trase sau alte accesorii de infanterie distruse şi pierdute în ţărîna bătăliei. Ai senzaţia că vei călca pe cîmpul de luptă. Împreună cu sistemul de sunet care trage rafale de mitralieră sau proiectile de tanc. Camera e într-un semi-întuneric, iar printr-o breşă în perete poţi vedea cum două manechine îmbrăcate în uniforma poliţiei antitero din acele timpuri, prima care a intervenit pînă la mobilizarea generală, luptă pe un LCD montat în spate cu scene filmate pe viu atunci. Extrem de interesant şi grăitor.

Pe alt ecran poţi vedea imagini needitate cu victime, cu răniţi ciuruiţi, căraţi în ambulanţe şi care se ţin de un fir de viaţă….

Extrem de grăitor amenajat… Astfel vei privi cu alti ochi ultima camera, care omagiază eroii Armatei Moldovei, drapelele de luptă, decoraţiile…. vizita a meritat pe deplin timpul alocat. recomand călduros, oricui nu are ce face ori pe o zi ploioasă, ori să meargă la răcoare pe vreo zi călduroasă.

Din păcate, nu am făcut poze, dar asta poate e un imbold de a îl vizita personal. Doar pe hol.

GEDSC DIGITAL CAMERA GEDSC DIGITAL CAMERA

Afară, în ploaie sau soare, stau acum tăcute şi cuminţi relicve cu care probabil nu aş vrea să mă întîlnesc în situaţii reale. Fiere grele care au cîştigat războaie şi au schimbat istoria…

GEDSC DIGITAL CAMERA GEDSC DIGITAL CAMERA

GEDSC DIGITAL CAMERA GEDSC DIGITAL CAMERA

Frumos moment.

Hoinăresc apoi aiurea pe străz, mă hotărăsc să iau la pas bulevardul Ştefan cel Mare, de la un capăt la altul. Merg la hotel Chişinău

GEDSC DIGITAL CAMERA

şi mă întorc la pas, pe lîngă populaţia ieşită la promenadă seara. Desigur, şi aici MecŞhit, tineri de xşpe ani care vorbesc foarte natural ruseşte, poate chiar mai bine de cît, să nu zicem romîneşte, dar hai să zicem moldoveneşte.

A, şi femeile. Fraaatele meu!!! Neeebuuuniiieeee! Capul face ca girofarul. U-NA, u-na nu vezi urîtă !! Una, s-o dai exemplu! Nu există! Chiar şi mai plinuţă dacă e, trebuie să fie frumuşică la faţă. Una dacă mai are de lucrat la faţă, în schimb are un corp sculptat. Nu ştiu, probabil dieta le face mai mult decît irezistibile. Şi îmbrăcate decent. Frumos. Culorile sunt plăcute. Nici vorbă de ţipătorismul absurd piţiponcesc. E un popor curat şi elegant, cu o morală independentă, nepervertită de occidentalism. Cît o mai ţine….

Cu gîndurile astea, ajung la măreţul, îl salut la momentul cînd ziua se îmbină cu noaptea.

GEDSC DIGITAL CAMERA

Traversez grădina publică, havuzul acum e oprit, şi mă îndrept către pizzeria la care am zis încă de atunci din mai că o să revin. Tot acolo e, tot aşa frumos miroase, însă produsul nu m-a dat pe spate cu ceva excepţional. pizza comercialo-ghiftuibilă.

Acum sătul, mă întorc încet către hostel. Mă dor picioarele.

Acolo, în bucătărie, un baietan vorbea cu prietena pe skype şi ciopleşte un bostan cu un cutter. Pentru hăluinu de mîine, cacam-aş io dacă şi pe voi , aicea, pe ruseşte sărbătoriţi import american. Işi ia jucărelele şi dispare.

Îmi fac un ceai şi totuşi e devreme, nouă fără ceva. Mai plec spre oraş, iar pe bulevard, găsesc jucători de şah – vorbind cum altfel decît în rusă. Deodată se supără, îşi strîng jucărelele şi plec. Plec şi io înapoi la hostel.

Acolo, pustiu, n-am cu cine schimba o vorbă. Mă bate un gînd năstruşnic – caut masaj erotic, după jumătate de oră de chiorît pe telefon nu găsesc nimic clar. Eh lasă, oricum nu prea am luat asta în serios. Acum îmi dau seama că mai bine mergeam la o saună….

Mă sui în pat, şi nani.

———————

Capitolul IV: ziua doi

Mă trezesc prea dimineaţă, la şase. Mai lenevesc în pat. Pe la şapte mă duc în bucătărie şi fac un filtru de cafea. O biscuiţez, pe la şapte şi jumătate cînd să plec, descoper că sunt prizonier ….

Uşa e încuiată şi nici un fel de operaţiune nu mă lasă să ies. Cotrobăi, mă enervez… sun la un responsabil, ăla din somn nu ştie nimic, mă enervez şi mai bine, cotrobăi peste tot, găsesc cheia de la frigider dar nu mersi nu vreau să mă îmbăt acum, o găsesc şi pe cea de la uşă şi ura! sunt liber.

Microbuzul mă duce pînă la circ. Acolo sunt nişte magazine care au piese pentru motociclete sovietice. Preţurile sunt foarte convenabile, marfa e amestecată, şi originală, şi veche, şi modernă chinezească. Tot acolo vin şi ceva oameni cu piese folosite sau chiar noi, cum zic unii şmecheri “new old stock”. Mai schimb vorbe acolo, mai iau cîte ceva, Veronica trece pe lîngă mine inopinat dar o expediez în basarabia mă-sii, şi continui alergarea iar la piaţa centrală, unde cumpăr cîte ceva de cadouri, ba o şampanie, ba bomboane, ba prăjituri. Sutele de lei se duc repejor, dar şi rucsacul se îngrelează considerabil.

Înapoi la hostel, unde montez nişte mărunţişuri luate pentru droagă. Între timp soseşte o gaşcă de tineri americani. Unul se arată uimit de motoretă. Da, eşti drăguţ, ce e, BMW? Nu, e russian, amintindu-mi de povestea lui Charlie cu irbiţchi-moto-zăvod.

Tot atunci, prin curtea interioară comună şi pentru ceva cabinet medical, tot defilează o mîndră în halat alb, ori asistentă ori doftoriţă. Fraatee!!! Aia era dintre cîte am văzut, ca luna între stele. Frumoasă şi bună de să stea inima în loc, nu alta. Se arată impasibilă însă la rînjetele mele tîmpe…

Din aşa reverie îmi revin în echipament, încalec, mai stau la o vorbă de salut cu tinerica de la recepţie, încalec şi mă duc în legea mea. Aş fi vrut să o iau spre Orhei, însă nu mai era gaz, nici parale, chiar şi pîn la hotar ridicîndu-mi-se un semn de întrebare.

Am avut “plăcerea” să cunosc iar vînturile încrucişate de cîmp liber. Noroc că, faţă de IJ, MT-ul e mai greu şi mai stabil.

Neoprit pînă la vamă. Dacă la moldoveni am stat olecuţă la coadă şi mulţumită unui băietan care m-a lămurit că doar busurile stau la coadă, ei bine, la romîni…. belea mare frate.

Abia ce îi săltase pe lotul de spăgameşi, iar acu lucrau mai exemplat decît la carte. Coaaadăăă!!!! vreo treizeici de maşini la fiecare din cele patru rînduri. Şi asta, fără autocare.

Mă pun şi io abuziv la jumatea unei cozi şi încet încet mă hîrîi pînă trec….

Pîn-acasă, doi paşi. Mă aşez şi mănînc bomboane…

Plăcut a fost, aşa puţin. Afacerile s-au urnit. Ştiu ce am de făcut, ştiu de ce o să revin.

Categories: CALATORII | 2 comentarii

Basarabialand. Cahul.

Cumva, duminica a cam fost trasă parcă la indigo.
Ieşit din serviciu, mers la frizerie, mers la cumpărături pentru a cumpăra un măgar sugestiv… să amintească de mine (în urma unor divergenţe puternice lăsată cu insulte, mai mult sau mai puţin dorite. Dar asta e altă poveste), mers acasă revizia rapidă pentru drum lung, şi după alte ceva cîteva treburi gospodăreşti inerente, vîrît în combinezon, alimentat, şi p-aicea pe peal pe Pădureni ţi-i drumu. Că cică e mai bun pe acolo.

Da, bun, dar curbicios şi io mă oarecum grăbeam. Aş fi fost mai inspirat să merg prin pădure prin Creţeşti. Dar tot pe la Poşta Elan am ajuns.

GEDSC DIGITAL CAMERA GEDSC DIGITAL CAMERA

După cîteva secunde de zăpăceală prin Murgeni, mulţumită faptului că o anumită şosea dintr-o direcţie îmi părea cunoscută, trec şi prin cartierul borîţilor, uşurel aşa să nu păţim vreo poznă fatală, pen’că oraniile se gioacă nestingherit în mijlocu’ şuşălii ca în poala bolhărîni-sa. Iar după….. şoseaua e şină de tren. Multe praguri, stomacul în gît cu un “yee-haa” ca la rodeo.

Limita dintre judeţe, undeva acolo pe un deal… unde facem pauză de scuturat gogu şi telefonu. De ţigărit nu, că nu aveam.

GEDSC DIGITAL CAMERA

Oancea e destul de departe. În judeţul Galaţi satele sunt mai răsfirate decît în Vaslui. Şi nelipsitele praguri. HÎC! Yee-haa!

În Oancea mă iau după un indicator şi mă trezesc pe o … hm, cale de acces, bombardată bine, nişte barăci părăsite, şi opresc cu nasul într-o poartă mare, cu indicator STOP, dar dincolo se vedea minunăţie de punct de trecere. Bun, aicea, îi, dar pi uni? a! uite linia stîlpilor de iluminat. Deci se intră pe undeva mai încolo. Şi da, din şoseaua mare era ditai deschiderea de a coborî în punct.

Gol, liber, polifrontieristul nostru mă rezolvă rapid, trec peste pod de pe care observ ceva barje andocate la malul Prutului şi dau la punctul Cahul….

GEDSC DIGITAL CAMERA

Acolo la moldoveni, începe obişnuita minunare despre ămtăul meu. – Iei da asta-i di şeia cari are di raznazvrod (sau dracu ştie ce-a zis)? – a? asta dă înapoi? – da bre, uite aicea, hai afară şi te uită bine (ca boul la poartă, în gîndul meu) cît mă duc io să schimb bani şi să plătesc vigneta. Hoai dar parcă văzuseră nuş ce Harley. Bun, îi las aşa stupefacxiaţi şi stîrnesc aceleaşi reacţii  la ieşire din punct, unde soldăţetele ăla mă opreşte ca să se uite bine vreo patru-cinci care aşteptau să intre….

Da bre, dacă ziceţi voi, o fi. Io ştiu că e :D

Aşa…. Cahul. Oraş moldovenesc. Adică acea senzaţie clară de spaţiu ex-sovietic dar cu modernism. Firme în mai multe limbi, restaurante cu faţadă interesantă… şi uite şi primăria. După cum am fost instruit. Parchez în faţa Universităţii anume pentru unghi de poze, n-apuc să mă dezbrac de combinezon şi……….

 

 

 

şi iar s-o pornit furtuna. Of.

Am venit amical. S-o crezi tu. Ne-am dat noi mîna ca afaceriştii, dar crezi că scăpi aşa ieftin ?!?!

GEDSC DIGITAL CAMERA

 

Ei, iaca aicea dar e rost de ceva poze. Facem.

GEDSC DIGITAL CAMERA GEDSC DIGITAL CAMERA GEDSC DIGITAL CAMERA

Bun. Acuma? Mergem să văd sanatoriul. Citisem ceva pe net despre, îmi era curios oarecum complexul. Că are şi parc frumos tare.

GEDSC DIGITAL CAMERA

GEDSC DIGITAL CAMERA GEDSC DIGITAL CAMERA

 

Mie mi-e sete rupt, că n-am beut nimica de acasă. Căutăm bar dar nu mai este… negociem…. măgarul stîrneşte reacţii neaşteptate….

GEDSC DIGITAL CAMERA

Bun, deci hai să încălecăm înapoi şi să mergem în centru la local ceva. Observ nunta şi îmi dau seama că e duminică spre seară, dar probabil aşa se face aici. Apoi mă rătăcesc plăcut, Cahulul are ceva în plus, o senzaţie de oraş de coastă italiană.

Şi negociem şi negociem la local… cîteva ore bune. Mă duc să-mi iau ţigări. Preţurile sunt ca la romîni: 14 lei un pachet. Dar! de lei moldoveneşti. Împărţiţi la 3,7 şi vedeţi cît costă acolo….:)

Dar se face noapte bine, iar ora e de mărs acasă că fata pierde rutiera spre casă.

Ei, dar ce, afară nu putem parlamenta în braţe încă fo jumate de oră, ce are, ? :)

Ş-apoi fătuca se duce cu dorul meu în drumul ei.

Dar! Ce este aici? Frumoooos! Aşa ceva n-am mai văzut de cînd eram mic. Este stradă acces interzis, iar într-un spaţiu larg are loc…. HORA SATULUI!

Un taraf cîntă populară iar lumea joacă moldoveneşte. Tot o plăcere să te uiţi şi să vezi cum încă se menţine spiritul popular. Jos pălăria. BRAVO.

GEDSC DIGITAL CAMERA GEDSC DIGITAL CAMERA

Dar totuşi hai înapoi în combinezon, casca în cap, îneacă carburatoarele, şi….

Şi atît. Că tre’ să mă scormonesc de chei. Aici nu-s. Aici nu-s. DA’ UNDE-S?!?!? Norii de grijă începeau să urce ameninţător la orizont. Na boule la 140 km de casă şi într-o ţară străină, ţi-ai pierdut cheile. În cască nu-s. Încă o dată în toate buzunarele, chiar şi în celea în care ar fi fost inexplicabil, iaca nu-s… şi deja gîndeam schema electrică, care pe care să le leg ca să am pornire şi lumini….

Ei să vezi că au căzut din cască pe banchetă în local. Înţolit ca Rambo în combinezon cu casca în mînă, trec prin poporul care joacă, merg în local, deranjez băieţii, nu-s !!! iaaa să caut devuşca care ne-o servit, poate le-o găsit.

Ei şi de aici începe filmul cu proşti….. :)

Merg la bar, întreb pe una din fete: vreau să vorbesc cu fata care ne-o servit, că acu n-o mai vedeam prin local. Şi aia îmi toarnă un potop de rusă. Eu încerc să înţeleg ceva, nimic. Fă! Ia ne ponemayu ruscîi, ya romînskii. Aia face o faţă de viţică la mine şi mai toarnă un potop de rusă, din cele cîteva frînturi io înţelegînd că mă lua la rost de ce o iau la mişto, că vede că înţeleg ruseşte.

Ei şi niciodată nu m-am simţit mai bine să înjur cu gura plină scărpinîndu-mi barba care râde: FĂ ÎN P*ZDA MĂ-TII ! Înţelege că nu vorbesc rusa!! şi aia nic, iar îmi toarnă un potop de rusă, sfîrşit cu un kanejna! Desigur, kanejna înseamnă desigur. Dar ce?!?! ia mai hai pa.

Mă întorc la motocicletă şi în timp ce sun vinovata să întreb dacă nu cumva prin vreo întîmplare mi-o ajuns cheile pe la ea, le văd io… căzute pe asfalt! Sub maşina care parcase în locul meu. Eu între timp întorsesem manual motocicleta spre ieşire iar mininili căzuseră din cască…

Bun. Acuma, kanejna, da, mă umflă rîsul. mai expozez utilajul altor doi băietani care se minunează de ea, pornesc, încalec, şi plec…. la o intersecţie mai alimentez vreo 3 kile jumate de ultimii 61 de lei pe care îi aveam. Benzina era 17,87 lei. Şi hopa vama… dar!

Mă ţine la barieră.

- Da’ ce-i? – Sunt maşini în punct. Mă uit înainte… pustiu… da’ dacă zice el… opresc motorul că aşa îmi face semn şi mă dau la bîrfă. Dar n-am timp că în douăzeci de secunde staţia lui fîşîie să mă trimită. Mă duc, iaaarăşi minunarea obişnuită a grăniceroşilor, actele mi le primesc rapid, mă încurc în nefixarea corectă a cheii în contact şi îmi moare motorul, în hohotul vameşilor: “”gata ben’z’na, a? d-apăi aşa cu aiestea!!! ” dar pedala mea e inefabilă, zbor peste pod şi romînii nu mă reţin mult. Deloc de fapt. Mă reţin singur cu o ţigară şi un telefon.

Dară hai la drum. Întins, noapte, friguţ. Dar merge. Neoprit pînă la Fălciu. Acolo cu degetele îngheţate opresc la o cîrciumă deschisă să fumez o cafea. Şi am o senzaţie amuzantă: după atîta accent moldovenesc, acum, mi se pare că aici au accent bucureştean…. şi nu, nu mi s-a părut, uite nişte cocalaraşi aterizaţi de acolo cu tot cu rablele din dotare. Aceiaşi senzaţie de uimire: mothor bă! …ă, ştiţi ce, mai lăsaţi-o mai moale că încep să vă cred. Că nu e decît un bleu. Nu are decît furcă pe aer-ulei, frînă pe disc pe faţă, grup de fugă şi se aşază la drum de poţi să te culci pe ea. Ce e aşa deosebit?!?! :D

Hai la drum. Şesul Prutului e friguros. Ştiam asta, prost că nu mi-am dat seama. Las’ că am senzaţii tari, faza scurtă nu mai merge. Mă trezesc în beznă totală în mers, brrr urrrîtă senzaţie! Ai impresia că nu exişti într-un neant de nimic. Lască mă opreşte polifrontiera să mă întrebe de documente. Nu vă merge faza scurtă? Nu şi dacă tot m-ai oprit, ia să schimb becul. De unde, gîdilit la dulie se gîndeşte să meargă. Aha, contact imperfect, las că la nevoie comut pe lungă. Şi hai iar la măsurat frigul. Din ce în ce mai gros. Degetele înţepenesc. Cine naiba s-ar fi gîndit la cele douăzeci de grade ale amiezii la mănuşile de ski…

Problema însă-i alta: încep să calculez consumul. Şi cît am alimentat. Şi kilometrii. Şi dă cu virgulă. Şi speram să mă tîrîi măcar pînă în Stănileşti. Şi în Berezeni observ benzinăria self-service. Cui să-i dea prin minte să umple sticla special destinată pe care o are. Dar îmi notez în minte şi continui. Şi încă un self-service la Stănileşti. Pe asta o ştiu. Funcţionează. Dar mai sunt doi paşi pînă acasă. Frigul începe să pălească la gîndul că, colea peste deal, e acasă. Şi benzina mă ţine pînă acasă. Eh! de-acu poţi să te termini, sunt în oraş. Dar ajung acaaasă!

Nu a mai fost loc de nimic altceva decît să fac, după aşa plimbare, vorba aia, ce-o făcut şi tata:  beu un rachiu şi mă bag în pat…

Prea frig bre, deodată pentru septembrie. Dar căldura din suflet………

 

 

Categories: CALATORII | Scrie un comentariu

Siriu 2013. Rally-Raid

Sau prima ieşire lungă pe anul ăsta.

Dacă la Făgăraş nu am reuşit să ajung în formaţie de două alemele, cum îi propusesem, am vrut ca măcar la Siriu să ajung cu Nipra.

Ziua de vineri m-a prins testînd alternatorul de Tico. Asambat cam la repezeală…. iar la proba de drum, deşi încărca, ceva s-a întîmplat de mi s-a blocat motorul în mers…

Ce să mai desfac… căşunat pe motorul cel nou. La urma urmii, pentru ce-l ţin?

Voiam să plec de vineri… fără încărcare 300 kilometri, nici nebun nu era să. Dar sîmbătă dimineaţă, desfăcut, pregătit ansamblu motor nou-cutie, şi suit la locul lor.

2013-08-17 09.04.31

Carburatoarele, alternatorul, aprinderea, toate bune, pedală şi…. hmm… motanul toarce cuminte :)

Gata, e clar, plec într-o plimbare iute de două zile.

Zis şi făcut. Echipat, alimentat, la ora 3 fără 10 pornesc din Huşi.

…ca în filmele cu proşti. Pe drum pierd piuliţa bolţului blocator al pedalei de pornire… pornesc împins… pierd sacul de dormit, mă întorc după el… dar trecut pe acasă şi montînd o piuliţă bună şi cu pornire la pedală, traseul se continuă.

Nipra merge exemplar, cu  o singură belea: alternatorul bagă cît poate. Releul de încărcare e de formă. Voltmetrul arată 17 volţi. Mă gîndesc că o să-mi ard becurile. Cînd deodată…hopa henţ! motorul se opreşte sub mine. Hait, e clar zic, de la supratensiune mi-am prăjit aprinderea. Marea mea aventură se va termina la 10 kilometri de casă, întors cu coada între picioare la şufă de ataş.

Însă parc-am ştiut! am pus la scule, o bobină de inducţie. La boxerele astea, e o hibă comună, binecunoscută. Desfac capacul de aprindere, găsesc bobina veche încinsă de nu puteam să pun mîna pe ea . O schimb şi dihania porneşte la prima intenţie de pedală.

Bun! atunci mai departe la drum.

Peisajul de august printre dealurile moldovei centrale e destul de anost, agricultură modernă printre reminiscenţe de industrie agricolă comunistă, din care mai iţeşte cîte un colţ de modernism.

Şoseaua e exemplară. Nipra cu grupul de ataş e plictisitoare. Nu trag tare de motor că mi se dă consumul peste cap, plus că motorul e încă în rodaj.

GEDSC DIGITAL CAMERA

Pompierul din mine remarcă incendierea controlată a miriştii. Oricum se făcea căcam tre să mă mai piş.

GEDSC DIGITAL CAMERA

Podul peste Siret. Acelaşi.

GEDSC DIGITAL CAMERA

Cît stau la semafor, lîngă mine e nuntă. La propriu. Lumea dansează latino, mă bîţîi şi eu în acelaşi ritm. Ori le-a plăcut dansul, ori le-a plăcut motocicleta, zîmbesc la mine amuzaţi.

Dar după pod, drumul continuă.

Şi aproape de giratoriul de la Tişiţa. Ştiam că acolo îşi fac veacul fetiţele vesele. Reperez una, singura. Era mititică, dar romîncă şi nu urîtă. O abordez. Ce faci? Bine, stau. Iei sus? Da. CÎt? patru. Jos? Cinci. Hmm.. mă caut în portofel. Am… 25 de lei. A, la banii ăştia, nu. Atîta am la mine! Poi şi, am zis eu ceva? Da, ai şi tu dreptate. Curvă curvă,, dar vorba aia, nem siam curve tutke, siam prostitutke. Asta e, c-un mîrtan de-un metru, încalec, plec mai departe….

Nu chiar departe, 200 metri mai încolo. Monumentul din intersecţie. Fac o pauză de ţigărit, telefoane, studiat harta. Poză şi mai departe.

GEDSC DIGITAL CAMERA

Peisajul moldovei de sud se continuă cu o şosea bună, aproape autostradă. Mă depăşesc sau întîlnesc şi salut cu tureri. N-au treabă, merg cu 120, faţă de 80 rar 90 chinuiţi ai mei…

Obiectivele sunt aceleaşi, aproape le ştiu pe de rost de-acu.

GEDSC DIGITAL CAMERA

La o altă pauză, hotărăsc că e cazul să-mi trag geaca pe mine de-acu. Soarele se apleacă spre deal.

GEDSC DIGITAL CAMERA   GEDSC DIGITAL CAMERA

Las Buzăul în pace că eu cotesc înainte de intrarea în el la dreapta, pe drumul spre Braşov. Cînd soarele îşi trimite leneş ultimele tentative de raze de peste munţii din zare. Într-acolo mergem şi noi.

GEDSC DIGITAL CAMERA

Intru în munţi pe ultimele clipiri de lumină de zi. Frumoooos! Şi megem mergem… pînă se opreşte!

Hopa! Suspectez bobina. Însă un gînd năstruşic mă face să scot un furtunaş de benzină să verific.

Rezultatul aşteptat: GOOL!

Bun, n-ar fi problemă. Dar…. sunt în creierii munţilor, rezervă n-am, maşinile nu opresc nici una la semnale, Eh, bine că sunt într-un sat şi după puţin umblet mă ajută nişte băieţi, merg cu mine cu maşina 4 kilometri mai la deal să iau o sticlă de benzină. Alimentată, dihania porneşte ca o campioană.

Oraşul Nehoiu, această localitate aşezată pe nişte curbe scîrboase, îl trec în două minute, iar pîn’ la baraj mai sunt cîţiva kilometri. Nu găsesc intrarea în tabără, mă duc, telefonez, mă întorc, sunt reperat şi GATA! Parchez şi mănînc, şi beuu!!! şi mă ameţesc bine.

1090970_10151882330722474_35989622_o

Mai trebuia să ajungă cineva, aşa că merg înapoi la şosea şi mai o pauză de ţigărit o sporovăială, mai amuzat de mersul pe un voshod… le luminez calea la cei veniţi cu prohectorul meu care face din noapte zi, şi…. iară beuturică.

Odihna mă cheamă pe la 3 noaptea, şi mă mai trezesc tocmai la 8, incins în cort de frati-niu soarili.

Ee! ziua, altfel se vede peisajul. Bostanul presează. Termin o sticlă rece de ceai. Îmi revin şi analizez unde-am ajuns. motorete, De toate felurile, dar japonezele gonite în alt colţ, iar acilişa, aliniate frumos, cele socialiste.

GEDSC DIGITAL CAMERA

Aşa da, delimitare, organizare… aşa întrunire este pe placul meu. Mai ales că sunt şi condiţii: apă de spălat (pe mîini), frigider, mobilier de camping, şi celelalte.

GEDSC DIGITAL CAMERA

Pe lîngă motoarele socialiste, expusă şi vedeta întrunirii: un NSU OSL din 1900toamna, frumos restaurat

GEDSC DIGITAL CAMERA   GEDSC DIGITAL CAMERA

Remarc că nipra mea devine una din vedetele duminicii călduroase de munte. Bine, îi şi place. Are cu ce. Arată bine, merge exemplar. Mai facem o verificare, mai strîngem un şurub, mai dăm o lingură de curent la alt niprist… bomboane d-astea de servit la cafeaua de duminică.

Dar eu am de mers mult pîn-acasă. Trebe să plec repejor.

Aşadar mă însoţesc cu nenea Cristi şi, pentru că tot trebuia să alimenteze, dar mai ales la rugămintea organizatorului-şăf Laurenţiu, mă întorc pînă în Nehoiu unde alimentasem cu o seară în urmă, să le duc la băieţi 10 kile de benzină. Tot acolo facem şi o pauză de cafea, la aceiaşi cîrciumă la care oprisem şi cu un an înainte, dar cu alt însoţitor.

Pentru că pe drum mă atenţionase un loganist că îmi fulează roata spate, nenea Cristi îmi explică cum se spiţează şi centrează corect o roată. Îl ascult atent. Omul ăsta e o enciclopedie umblătoare de mecanică. Blogul lui a fost tipărit şi făcut broşură de reparaţii pentru Uralişti.

GEDSC DIGITAL CAMERA

Nenea Cristi este un bun inginer mecanic, lucrează în domeniul auto-moto, şi are kilometri pe tot felul de motociclete cît păr nu am eu în cap. O persoană rară, sinceră, un om foarte respectat şi de nădejde.

Mai oprim de poze sus pe baraj, mai oprim la monumentul eroilor pentru poze….

GEDSC DIGITAL CAMERA   GEDSC DIGITAL CAMERA

GEDSC DIGITAL CAMERA   GEDSC DIGITAL CAMERA

GEDSC DIGITAL CAMERA

Vederea taberei de pe baraj

GEDSC DIGITAL CAMERA

Lumea se distrează cu hidrobiciclete

GEDSC DIGITAL CAMERA

…iar peisajul…. of!

GEDSC DIGITAL CAMERA   GEDSC DIGITAL CAMERA

Bun. Mai fac o oprire în tabără să las benzina şi să încerc îndreptarea cricului pe care l-am descoperit prea îndoit.

DSCN3060

Bun aşa rău, mare lucru n-am reuşit şi mi-a fost frică să nu-l rup de tot, că tot era mai bun decât deloc.

După salutări, revenit la şosea, mă fugăresc cu nenea Cristi cu care convenisem să mă însoţesc pînă la Braşov. Nipra mea, după vitezometrul lui, în ritm normal mergea cu 80 la oră. Bun,  deci cu ceva urecheală poate face 90 sau chiar şi mai mult. Dar nu forţăm motorul.

Printre munţi, mai ales ziua, vizibilitate maximă, răcoare…. băgat a patra şi uitat de schimbător. Contrar aparenţelor e foarte manevrabilă. Înclinările sunt la mişto. Cuplu de la turaţie joasă. Zgomot boxeresc nebunie. Ura şi gura la urechi :D

GEDSC DIGITAL CAMERA

Pauză de poză. Demonstraţie că am ajuns în toiul verii la polul frigului.

GEDSC DIGITAL CAMERA

Mai încolo intrăm în satele nemţeşti. Mă opresc să pozez locuinţile caracteristice tip curte interioară. Unde mă despart de nene Cristi urîndu-i drum bun în calea lui spre Hunedoara.

GEDSC DIGITAL CAMERA

Mai fac o oprire ceva mai încolo să pozez munţii din depărtare, moment în care mă depăşesc două socialiste rare, mi-am chinuit ochii şi creierii mergînd lîngă ei pînă la intrarea în Braşov să înţeleg ce sunt. Cică un K175, bunicul Voshodului.

GEDSC DIGITAL CAMERA

GEDSC DIGITAL CAMERA

Ei bine… şi acum mergeam la plesneală spre Braşov, nefiind hotărit deloc ce să fac, unde să merg, ce să pozez… Am luat-o pizdiş pînă am intrat de-a binelea. Am mers înainte, încercînd să memorez traseul de întoarcere. Pînă cînd îmi zădărnicesc planurile nişte sensuri unice. Mă rătăcesc plăcut şi controlat, mergînd pînă unde aveam un unghi potrivit în a prinde moto sub inscripţia BRAŞOV de pe munte… şi dă-i înainte…. pînă cînd colo, ce să vezi?!? TOTAL nevoit şi la întîmplare, mă trezesc lîngă ziduri de cetate… na plesc poftim, am ajuns la cetatea veche a Braşovului. Indicatorul turistic mă lămureşte asupra Promenadei Tîmpei. Mă urnesc mai încolo să parchez, şi…. ce să este oare să se desfăşoare sub privirea ochilor prostului?

GEDSC DIGITAL CAMERA

minune de centru vechi al Braşovului,

Aşadar, parchez şi o iau la pas….

GEDSC DIGITAL CAMERA

La dreapta, Piaţa Sfatului

GEDSC DIGITAL CAMERA

peste drum, Casa Mureşenilor locul unde s-a recitat prima dată imnul naţional

GEDSC DIGITAL CAMERA

trei paşi mai încolo Biserica Neagră. M-am mulţumit cu poze de exterior

GEDSC DIGITAL CAMERA   GEDSC DIGITAL CAMERA

La întoarcere, remarc o alee îngustă cît doi oameni. Indicatorul zice că e stradă. Dacă zice el…..

GEDSC DIGITAL CAMERA

Cică fiecare turn al cetăţii e denumit după cîte o breaslă de meseriaşi.

GEDSC DIGITAL CAMERA

Buuun… în tura mea de jumătate de oră, e clar, Braşovul trebuie lăsat ca obiectiv în sine, venit pentru două – trei zile în tihnă. Merită fără discuţie.

Dar vremea e tîrzie, încălecăm şi plecăm mai departe. Nu chiar foarte, că la ieşire oprim pentru pauza de masă.

2013-08-18 14.43.36

După un borş şi un gulaş, viaţa se vede mai roz. drumul european e mai bun, Sfîntu Gheorghe rămîne un oraş în stînga, şi… greşind varianta…. descoperim oraşul bozgoresc Tîrgu Secuiesc. Dar frumosss…..

GEDSC DIGITAL CAMERA   GEDSC DIGITAL CAMERA

GEDSC DIGITAL CAMERA   GEDSC DIGITAL CAMERA

GEDSC DIGITAL CAMERA

Pauză de sucoţigărit. Se vorbeşte ungureşte peste tot. Prea enervant. În magazin îmi aleg sticla şi arunc banii în scîrbă fără să scot o vorbă, chizdeaua e prea ocupată să tiroş hegheş ij uş ah lo blo hoho.

Lăsăm ungurismul în urmă şi continuăm spre Oituz. La ieşire din tîrg… hoohhopa, iar pana prostului. Dar acuma ne-am învăţat minte, am sticla pe care o deşert în rezervor şi merg în păpuşoae să mă deşert şi eu. Cît dădeam apoi la pedală să pornesc, opreşte lîngă mine un vitezan iute amabil să vadă cu ce mă poate ajuta. I-am spus că am oprit să mă piş şi şi-a continuat alergarea. M-am simţit prost, dar şi amuzat, însă reconfortant că motocicliştii sunt oameni între ei.

Înainte de curbele ac-de-păr ale Oituzului, alimentez. Iar la deal, partea dinspre Ardeal a Oituzului nu e cine ştie ce. Tineri vitezani îşi plimbă unguricele, opresc sus lîngă ei ca, stricînd două vorbe, să aflu că a dat pe un CBR600, acum aaa două ani… aaaa o mie doi zeci. Două sute, zic eu. A, da.

Aha, futuvărasancur, poi de ce aveţi mă tricolor în cartonul ăla pe care scrie A dacă nici nu ştiţi număra?!?!?

GEDSC DIGITAL CAMERA

Scîrbit îmi continui alergarea. Coborîrea pe Oituz partea dinspre moldova e recomandabilă de făcut la urcare :) ace-de-păr şi frînă. Multă. Şi cu de motor.

Pentru că ungurii nu se lasă pînă nu îţi dă o ţeapă, opresc să iau o pîine cu cartofi, O iau ambalată şi acasă descopăr că e simplă. Mda…

Pînă la Oneşti drumul e formalitate. La ieşire, e ora şapte fără zece. Sun să îmi anunţ vizita la Bacău. Omul poate e, poate nu e acasă. Merg la Bacău. Nu ştiu ce oră ajung, probabil 20 fără ceva.

GEDSC DIGITAL CAMERA

Traversez, pe direcţia asta Bacăul  e cam foarte scurt. Bistriţa e la cinci minute distanţă. Petrom, că deh, pentru următorii 80 de kilometri e iar creieriidealurilor şi nomansland. Echipat, urcarea pe dealurile Fundului Tutovei e superb. Mai ales că observ că parcă, aşa în răcoarea serii, parcă deodată motorul meu şi-a dat drumul la mers rotund, neîmpiedicat. Aşa, ţi-ai terminat rodajul.

Vasluiul apare destul de iute. E noapte bine. E ora 22.

Pînă acasă, şosea nouă. Îmi permit să-i dau cît poate. Habar n-am cît. Dar ajuns acasă scot nişte minunăţii de bujii cărămizii, mai mare dragul pe uitat la ele, deci la consum.

Am făcut 770 kilometri şi am ars vreo 50 de kile de benzină, plusminus cinci litri. Consum estimat – 6,4 litri la suta de kilometri.

2013-08-12 20.14.35    2013-08-19 19.56.51

Dar s-a meritat…. A fost puţin trasă de păr, dar a fost …. bun.

Mi-a plăcut.

Categories: Uncategorized | 2 comentarii

Retrobike Foşani, 29-30 iunie 2013

Deşi faţă de anul trecut participarea a fost mult mai slabă, a fost frumos şi anul ăsta…

Planificarea a fost să-mi prezint Nipra gata şi vopsită, eventual cu ataş cu tot… însă, vorba aia, socoteala de acasă…

Nu am vrut să stau cu două hîrburi desfăcute în ogradă şi să merg pe jos (gogoman, am uitat că am şi maşină (chipurile) şi n-am luat-o în calcul). Aşa că am hotărît că în săptămîna Focşaniului desfac faţa de pe IJ s-o trag pe Nipră. Ceea ce am şi făcut, marţi. Însă incompatibilitatea rulmenţilor de jug şi serviciul m-au mai amînat o zi. Aşa că m-am trezit cu o faţă desfăcută, două motociclete dezmembrate şi un mare “fututi” în creier…

Pînă la urmă, ca un inginer demn de tot disrespectul ce mă aflu (cîş dihanie!) am măsurat dimensiune interior-exterior şi am descoperit “rulment de sarcină radial-axială, cu inelul interior sau exterior demontabil” – denumire tîmpit de savantă pentru un banal rulment conic… cod 45449. ATENŢIE! Nu este caz general, este caz particular care s-a potrivit la axul meu de 29, soclul de 51. NU ESTE MĂRIME UNIVERSAL VALABILĂ.

Aşa… faţa pe Nipră montată, cu necesarul de pînză de flex risipită pe decupatul necesar al jugului superior şi al piuliţei. La final a ieşit treabă bună. Garantată. Eu cu siguranţa mea nu mă joc (contrar aparenţelor).

2013-06-27 18.17.42

Bun.

Între timp, Nipra primise setul nou de reparaţie (şubăre, şurub reglaj aer, jigloare, cui ponto, plutitor ş.cl.) în carburatoarele murato-spălate în Decarbusolv. Plus acumulatorul nou 12V-12Ah. Suficent pentru pornirea la demaror. Cu aprindere nouă originală. Pornirea de probă se poate studia aici:

Aşa… şi cu astea fiind zise, chiar dacă erau “în pionieze”, mă tenta gîndul să particip cu ele aşa….

Între timp am montat şi o furcă originală pe IJ.

Vorba era cu prietenul Florin să meargă el cu IJ-ul şi eu cu Nipra.

Însă, iarăşi, socoteala de acasă… sîmbătă dimineaţa, după serviciu, eram rupt de ochi.

La propriu.

O aşchie de lemn, ori un şpan metalic sărit în urma prelucrărilor, combinat cu “m-a tras curentul”, m-a făcut de comandă.

Sămbătă dimineaţă la ora şase aveam ochiul drept doar cu numele, iar orice tentativă de a vedea lumina zilei cu cel stîng se lăsa subit cu o săgetare acută direct în creier. Nu mai spun de durerea permamentă în toată jumătatea dreaptă a capului. Combinată cu o curgere abundentă din nas, alăturată sporadic cu ceva hemoragie nazală (ce hal de curent o fost frate?!?!? Dacă mă încingea Bute cred că scăpam mai ieftin…)

Bun aşa rău… ca la cîcatul de sat de Huşi, mori cu zile. Vizita matinală la serivicul primiri urgenţe rămîne cu rezultat tot aşa. Pe ideea “n-avem ce vă face” – medicul, tînăr, măcar a fost amabil şi corect, şi asta fără a “îndesa în buzunar”, ceva se vede că s-a schimbat cît de cît în conduita lor.

Medicii oftalmologi sunt admirabili, superbi, dar… lipsesc cu desăvîrşire. Poţi să mori cu zile, ei sunt  de găsit doar două ore pe zi, şi doar cîd au chef. Aşadar, altă soluţie decît îndurat chinurile lui Cristos pînă la ora şapte jumătate cînd deschide o farmacie… farmacista foarte drăguţă… şi la propriu şi la figurat… îmi dă tratament deşi obişnuit (Nurofen – dar îl iau la curaj în doză dublă!! ce aveam de pierdut?), îmi pune şi picături în ochi. Care au făcut minuni incredibile, peste douăzeci de minute eram perfect funcţional de parcă n-am avut nimic!!! Încredibil…

Cu aşa curaj, mergem acasă şi ne năpustim pe motociclete.  Florin îşi face IJ-ul – montează roata faţă şi reglează frîna, eu mai căblăresc la Nipră.

Rezultatele de probă, în jurul orei zece, ne aduce la concluzia că – deh, muncă făcură în grabă, fără răbdare – IJ-ul nu are frîne iar Nipra este prea “în pionieze”. Ochii încep să mă doară iar, şi gîndul pilotatului mă face să-mi fie frică să nu mă ia curentul iar. Başca, începe să şi bureze…

Aşa că aruncăm bagajele de campare/îmbrăcare în Cielo şi pornim încolo nu “pe”, ci “în”. Anul ăsta, poate vom fi iertaţi.

După două ore de drum şi cumpărături, ajungem la locul faptei. Campingul de la Vînători Focşani, sau plaja de la Putna.

Tocmai se pleca într-o paradă firavă – două sau trei “socialiste” şi cinci “japoneze”.

Între timp noi am campat. Şi ne-am regăsit şi cu prieteni. Cunoscuţi deja. Sau, am cunoscut prieteni dragi sufletului – a făcut-o şi pe asta că mi-o promis-o de mult timp :)

GEDSC DIGITAL CAMERA

După asta, IJ-ul unui participant făcea belele. Mă furnica în buricele deştelor şi am căşunat pe ambreiajul lui. L-am desfăcut, l-am verificat – se prezenta într-o stare bună în ciuda funcţionării îndelungate cu ulei insufucient, l-am montat, l-am reglat, l-am probat. Impecabil. Însă acum, altă belea: cutia de viteze.

Altă surpriză.

La demontare găsesc o furcă selectoare RUPTĂ.

După ce a sosit şi asta adusă de un băiat, deşi tînăr, om de bază prin seriozitate şi caracter, în comunitatea “socialiştilor”, i-am încheiat cutia înapoi, ca să aud comentariul său satisfăcut după probă ” DA! acum am şi a doua :D

Asta e, îmi încolţise ideea de a mă îmbăta dacă mă simţeam mai bine – ca orice motorocker care se respectă, la întruniri :)) nu mi-a ieşit :)) tot ce ştiu să fac mi-a ieşit :)))

Participarea de retrobike…. cum am spus, slăbuţă, faţă de anul trecut. M-am pozat cu cele prezente – singura poză care nu apare e cea cu un Simson AWo .

Vă las să admiraţi poze. În momentul În care intru în posesia celorlalte poze incriminatoare o să le postez.

GEDSC DIGITAL CAMERA GEDSC DIGITAL CAMERA GEDSC DIGITAL CAMERA GEDSC DIGITAL CAMERA  GEDSC DIGITAL CAMERA  GEDSC DIGITAL CAMERA GEDSC DIGITAL CAMERA GEDSC DIGITAL CAMERAGEDSC DIGITAL CAMERAGEDSC DIGITAL CAMERA  GEDSC DIGITAL CAMERA

Categories: Uncategorized | Un comentariu

Demonstraţia de prostie

Azi de dimineaţă observ că mi s-a blocat contul pe o scîrboşenie cu pretenţii, anume motociclism.ro.

Pe ce motiv?

Că vezi don’le, JIGNIRI. Adecă le zic PROSTOILOR că se lasă călăriţi de unguri. Asta e jignire! GRAVĂ! =))

Cît de CRETIN trebe să fie un humanoid, să fie FUTUT de unguri şi ţigani, zi de zi pas cu pas?!?! Şi başca moţul pe căcat, să ise pară şi că el este buricul pămîntului, cel mai ales dintre popoare, că el este foarte în regulă, ba chiar exemplar?

Prea dobitoc să vadă că e o simplă adunătură de sclavi, trăind cel mai prost dintr-o uniune ce vrea chipurile să ajute, avînd costuri de trai egale sau mai scumpe decît în alte ţări, unde se cîştigă, mediu, între cinci şi zece ori mai mult.

Asta, nu este suficient să îşi dea seama cît de cretinoid poate trăi.

Nu beleşte ochii puţin în istorie, să vadă că este de fapt un sub-popor, o populaţie întîmplător vorbitoare de aceiaşi limbă. Element care nu este definitor ca neam şi popor. De exemplu, în peninsula italică se vorbesc mai multe dialecte, cel napoletan diferind total faţă de cel romagnol. Se poate vorbi de poporul napoletan şi cel romagnol? NU! Acelaşi lucru se întîmplă şi în cazul sub-poporului romînesc.

Şi aşa că mi-am dat seama de o poveste….

Vine hoţul.  Latră săracul cîine de rupe norii. Stăpînul doarme pe-o ureche. Ba chiar cînd se trezeşte, ţîbă deranjat la căţel. Căţelul tace… hoţul îşi vede de treaba lui… iar cînd stăpînul iese dimineaţă afară şi vede, îşi pune mîinile în cap, ba chiar îl mai ia şi la bătaie pe săracul cîine….

Acu’, cîinele se gîndeşte: aş pleca, dar în altă parte stăpînii sunt la fel de proşti. Iar dacă nimeresc vreunul bun, ăla are deja cîine. Aşa că mai bine stau aici, măcar cunosc ograda….

Sănătoşi să fim, că de prostie nu ducem lipsă.

 

Categories: DESPRE | 3 comentarii

Create a free website or blog at WordPress.com. The Adventure Journal Theme.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.