Jawa

Într-o dimineaţă de primăvara lui 2010, mă uitam pe youtube la nişte plimbăreţi pe două roţi… şi aşa ce mi-era o pohtă de plimbare de nu puteam sta locului. Igor stătea desfăcut, şi atunci mi-am adus aminte.

Mai treceam ocazional pe la magazinul First Bike din Huşi. Acolo am cunoscut un omuleţ, inginer eletronist de meserie, puţin cam ciudat la prima vedere – ca toţi  cei pe care îi duce mintea ceva mai mult decît gloata şi trăiesc drama frustrării zi de zi, fiind catalogaţi ca drept.. ? aţi ghicit, ciudaţi… ), motociclist bătrîn şi el, care mi-a strecurat informaţia că ştie într-o magazie în Huşi o Jawa, 350/638 „de-aia bună, ş-o dă ieftin”.

Şi m-am dus şi am dezvoltat ideea. Motoreta era în posesia unui avocat care o cumpărase pentru un angajat al său care să patruleze pe malul unui iaz. Însă asta nu s-a dovedit o soluţie strălucită (excelent ar fi fost un scuter?..) aşa că a abandonat săraca Jawa sub lăzi de sticle vechi şi cutii de carton…

Am scos-o de sub praf şi am tîrît-o pînă acasă la un prieten care locuia aproape, n-am dus-o pînă acasă că nu aveam cum… am gîdilit-o puţin şi… am pornit-o.

Aşa arăta şi făcea atunci:

Apoi  acolo i-am schimbat roata spate, i-am montat rezervorul şi protecţiile laterale proaspăt vopsite … şi… m-am plimbat cu ea

După asta am dus-o acasă. I-am desfăcut furca de i-am montat simeringuri noi, i-am turnat ulei, i-am montat aprindere electronică, i-am pus şaua retapiţată şi am lăudat-o într-un filmuleţ

Şi am scos-o pe dealuri, pentru că, din păcate, nu avea acte şi ar fi fost şi cam dificil să le obţin şi să le fac. Am plimbat-o, dar din păcate nu îi mergea încărcarea (pe atunci nu cunoşteam io tainele electricii curentului cel indus şi redresat) aşa că raza de acţiune era… cît îi ţine bateria (am plecat cu ea de nebun peste dealuri iar în Duda am rămas fără scînteie… am abandonat-o pe acolo  prin boscheţi după ce am trecut satul cu ea împinsă)  revenind după ea a doua zi s-o tractez acasă.

Şi într-una din zile enervat de pedala de schimbător, care la Jawa e şi pedală de pornire, i-am pocnit nişte ciocane, fapt care a dus la defectarea a ceva prin motor…. nu mai intra în viteze (cu mult timp după am descoperit că ar fi fost simplu de remediat, erau dinţii furcii-selector vinovaţi), aşa că, împreună cu problema actelor, m-a făcut să deciz dezmembrarea ei.

Aşa deodată? Da. Pentru că între timp dibuisem în Epureni alta, cu acte în regulă, ieftior, proprietarul tocmai încercase să se sinucidă cu ea la beţie, voia să zboare ca îngeraşul aşa că a mînat la 90 km/h într-un copac. Dracul ştie sau poate că l-a salvat, a scăpat cu o tăietură în frunte :O (nu avea cască!).

În urma căderii a rămas doar cu crash-barul îndoiat şi rupt (bun lucru şi ăsta la cadrul motoretei! am văzut şi mai tîrziu).

Am luat-o.

La asta mergea şi încărcarea 🙂 Am mutat pe ea elementele de pe cealaltă, şi am scos-o la drum.

Aveam acte, dar nu i-am mai făcut verificarea tehnică. Mergeam pe dealuri şi…. strîngînd din buci prin oraş. Am trecut odată pe lîngă maşina Poliţiei care era la „filtru”, imeeensul meu noroc că mi se terminase benzina din carburator cu 200 metri mai la vale şi între timp oprise un scuterist care nu purta cască…

Mergeam pe dealuri şi prin sate, cum am zis. Pînă într-o zi a lui octombrie 2010, cînd am plecat la o tură mai largă, un fel de pa-pa sezonului. Am mers destul, cîteva zeci de kilometri, şi pe asfalt şi pe macadam, iar cînd mai aveam puţin pînă acasă, s-a auzit un „vjjj krranz” şi halt motor. Ei na, alta la ora asta! Măcar dacă apucam să urc dealul, mai aveam vreo 200 de metri de suit cam în piept.
Am dat vina pe lanţul primar, sau pe vreun rulment ceva…
Am sunat la vreo doi să vină să mă ia la şufă…. fleoşc. Ca de obicei, plini de prieteni mulţi la salut şi bere, foarte ocupaţi însă, cînd e de oleacă de treabă…
Pînă la urmă m-am gîndit să împing la ea, aveam puţin de urcat apoi doar de coborît pînă în oraş. E drept că mi-au trecut trei rînduri de sudori şi patru seturi de plămîni împingînd… dar am urcat.
La coborîre se făcuse şi noapte de tot… bateria asfinţise… mergeam pe orbeşte, din ce reflecta asfaltul de la luminile oraşului. Şi am reuşit de am ieşit şi în decor…. dihania rămînînd în picioare rezemată de asfalt, iar eu alergînd la vale…. de bucurie probabil…

Ajuns acasă, constat că s-a înţepenit motorul de tot.
Credeam că s-a calat, ori s-a rupt ceva în cutie.
Cînd l-am desfăcut, am găsit şpan în cilindrul dreapta. Hmm…. curios… asta m-a dus cu gîndul la segment pocnit. Aş fi scăpat ieftin, însă… segmenţii erau întregi şi într-o stare foarte bună!
Am continuat cu dezasamblarea completă, negăsind nici un rulment spat, nici blocat măcar…. pinioane în stare bună…

Pînă cînd am ajuns la ambielaj. Iniţial nu m-am prins că trebuie desfăcut cuzinetul central, însă după asta, am descoperit problema: unul din rulmenţii săi era complet blocat, la ciocănirea lui împrăştiind şpan într-o veselie…
E bine că am descoperit problema: ca de obicei, rară şi care se să întîmple tocmai mie.

Şi pune-te şi desfă-o, vorba aia „iarna se repară motoarele”. I-am schimbat rulmenţii şi am represat ambielajul la loc, încheiat cutia înapoi şi, după ceva nepotriviri între cilindri şi pistoane care s-au lăsat cu cumpărat o pereche din acestea din urmă, cu segmenţii de rigoare, am încheiat motorul înapoi şi a pornit!

Frumos mai mergea! …dar nu mult! Că nu mai voia să pornească neam. Am dat vina pe evacuare, am desfăcut-o, am bijuterit-o…. nimic. Am schimbat toată aprinderea, cu bobine, platini…. nimic. Îi puneam redresorul direct să aibă curent… nimic. Îmi aduc aminte cu draci despre sutele de pedale împinse… de şuturile pe care le-a primit…

Aşa că m-am enervat şi am dezmembrat-o şi pe asta, definitiv însă. Dar înainte, i-am făcut ultimele poze întreagă:

    

Am scos bucăţi din ele la vînzare pe forumul motociclistic, şi culmea, primul s-a vîndut chiar motorul 🙂

Mai tîrziu, un prieten mi-a spus o vorbă sfîntă, care m-a făcut să-mi dau cu tesla în…..

Iava e pretenţioasă la bujii… nu-ţi mai porneşte nici s-o f*%i…

Avea dreptate, era singurul lucru pe care nu-l schimbasem.

Şi de atunci am renunţat definitiv la Jawe, deşi a fost o perioadă cînd le-am considerat cel mai bine gîndite şi construite.

Am rămas la Igor şi …. la ce-o mai rezerva viitorul.

Reclame
Categorii: MOTO | 2 comentarii

Navigare în articol

2 gânduri despre „Jawa

  1. dacian

    salut daca mai ai aprinderea electronica ,mar interesa da mi un tel daca poti 0741702019

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: