Capitalism de noiembrie – II

A doua zi ne-am trezit mai greu… dacă tot fusesem la Comana ieri, nu mai aveam de ce să ne grăbim azi…. ne-am dat jos din pat pe la 11.

Am plecat de la hotel şi după ce-am dus-o pe văbiutsă pe la neamuri, am căşunat pe Ovidiu, ştiam că se bea cafea bună la el 🙂 îmi plescăia limba după una….

L-am trezit telefonic, era mahmur, că beuse bine noaptea, deh, aşa ca de cumetria între prieteni. Tremura 🙂 am băgat binecuvîntata cafea, ne-am uiitat la poze, mă cadoriseşte cu nişte mănuşi moto faine tare, apoi l-am luat să-mi arate de unde pot lua un suport de telefon de-ăla de pus pe bord.

După ce am şi mîncat puţin ba chiar mi-a făcut şi nişte sandwich-uri pentru drum, am pupat fetele lui şi am coborît. Cît a dat el un telefon, s-a sprijinit leneş în demarorul lu’ taica Alioşa şi nesimţitul n-a avut ce face decît să pornească!… chiar dacă s-a oprit, pentru o pornire corectă fiind nevoie de şocuri.

După ce l-am repornit… m-a trimis la plimbare…

…aia nu e motocicletă. E scuter. Deşi pare mare, greoi, …la drum nu face decît să se aşeze, să demareze ca rinocerul şi să vireze ca o gazelă. N-aveam cască, lăcrimam de la curent, dar aveam un zîmbet pînă la urechi. Renumitul efect al ei.

Se aude fenomenal. Cu tobe originale. Are un sprint incredibil. Adică nu violent cît să te piardă, şi deloc puturos. Frînează bine. Se înclină impecabil, mulţumită centrului de greutate jos. E… un vis de motocicletă!

Însă timpul nu îmi permite să mă dedulcesc prea mult. Îmbarcăm şi hai prin cartier.

TăRăSania mea… merge. Achiziţionez suportul şi plec să-l duc pe Ovidiu înapoi. Deodată… TăRăSania mea…. nu mai merge! Suspectez pana prostului, sonda de benzină nefuncţionînd. Şi oricum, nefiind prea relevantă chiar şi funcţională. Adun sumar kilometrii făcuţi pînă atunci şi-mi dă o cifră destul de înaintată. Corelată şi cu temperatura scăzută… Aşa că mă chinui s-o pornesc, sugînd nişte benzină din rezervor să pun în carburator…. porneşte foarte greu, iar cînd porneşte, trînteşte un POOOOOC !! pe evacuare de se sperie toată lumea împrejur. Da’ bubuitură nene! după asta urlînd evacuarea ca un mistreţ în focurile vînătorii.

Bun… mergem aşa. Trag peste drum la benzinărie, alimentez, dar… nu mai porneşte! Porneşte relativ uşor împinsă. Fac presiunea la roţi, şi plec prin şoseaua Olteniţei – Popeşti-Leordeni, cu destinaţia Centură-Afumaţi-Urziceni.

Bineînţeles, pentru că-s prost, cu GPS cu tot, dar şi mulţumită superbei lipse de indicatoare pe ditai şosea de centură a unei capitale! numai ca la romîni! îl loc să virez stînga, mă duc tot înainte. Şi merg… şi-i dau… era soare, aveam ochelari de soare, aveam muzică… era frumos… şi mă opresc să repun finala în intermediară, asta ziceam că s-a întîmplat, nu aveam colier la îmbinare, finala stătea înfiptă în intermediară şi de la acel rateu puternic credeam că a ieşit. Trag pe dreapta, las motorul pornit, mă uit în spate, …evacuările mele erau la locul lor cum trebuie să fie, daaaaar…. un ditai bortoiul în finală de vreo zece pe zece centimetri. Hehe! 😀 putregaiul dracului!

Zic să mai scad relantiul. Dau cu şurubelniţa şi…. se opreşte! HAIT! Parc-am simţit-o!

Dau la cheie, nica. Înjur de răguşesc. Dau la cheie pîn’ termin bateria. Cu ultimele sunete demoralizato-disperato-terminato-lipsă, îl sun pe Ovidiu… îi explic situaţia, se porneşte înspre mine cu cablurile de curent.

Era bine că aveam ţigări – pe atunci mai fumam…  – şi pepsi apă. Aştept răbdător, mă sună Ovidiu : „unde eşti, că nu te-am găsit?” „poi am mers înainte după  linia ferată…” „Aha, te duceai la Olteniţa!” „Bun!…. mnezăi şi toate celelalte liturghii”. Mă găseşte, îmi dă curent, porneşte instant :O , ne îmbrăţişăm şi decolez.

Tigaia urlă ca un cur. Nu contează, îi dăm tare aşa, măcar să se mai încarce bateria. Într-o intersecţie reuşesc de omor motorul, dar am noroc să pornească instant la cheie. Continui, ies pe Afumaţi, Urziceni, Mihăileşti, trag pe dreapta, las motorul pornit, pipi, continui, Buzău, Rîmnicu Sărat, morcovul de-acu se făcuse diamant… şi după Rîmnicu Sărat, deja noapte bine, tripla dreapta nefuncţiuonală… stop joc.

Gata cu fotosinteza. S-a făcut întuneric. Afară. În jurul meu. Nu mai vedeam. Nebunia intra ca o carie încetişor în minţile mele. Înjur, răguşesc, urlu, trîntesc, buşăsc, pumnesc, strîmb volanul….

Desfac carburatorul, gol. Bun, cînd se adună dracii, vin toţi. Trag la botulină, îl umplu, dau la cheie… curu. Dau la cheie pînă termin bateria. Iar.

Disper împrejur vreo jumate de oră. Caut triunghiul – n-am. Bun. Las avaria care de fapt era semnalizarea stînga… şi ies la „ia-mă nene”. Nu ştiu unde mă duc, ce să fac.

Îşi face pomană un băietan de la Tîrgu Neamţ să oprească. Îmi împrumută bateria, dau la cheie pînă aproape i-o termin şi pe a lui… un frumos şi imens NIMIC !!!

Hoai… nu. E coşmar.

Mă trage ca să pornească trasă. Nic! mă trage pînă la primul han şi mă lasă acolo, nici n-am apucat să-i mulţumesc.

O părăsesc în parcare şi am noroc milimetric de un microbuz de Vaslui, uitînd înăuntru berile şi mănuşile de la Ovidiu. Am noroc că nici în Crasna nu stau mult, şi… ajung aaaacasăă!!

….

Stînd eu şi cugetînd ce-o putut să se întîmple, izolez în minte aprinderea…

Îmi pregătesc o instalaţie de aprindere completă (delco electronic original, bobină, modul aprindere original electronic), ceva scule, o baterie încărcată de împrumut şi joi dimineaţă, în microbuzul de Bucureşti, mă duc să-mi recuperez căcătoiul de hier.

Ştiind că am probleme pe microbuz dimineaţa, bag o jumătate de pahar de lapte bătut. Voiam iaurt, n-am găsit, da’ am zis că e bun şi ăla. …aaha, da da… rău şi rău… şi pe ocolitoarea Tecuciului, laolaltă cu o culoare verde la faţă cred, o frumuseţe de BLEACGHHH!!! …zeamă pe geamul microbuzului… o putoare de brînză… ca de la zece sugari… iar la radio, reclama tîmpită de la Lidl: „vai domnu’ poştaş da’ ce miroase a brocoli!” ..da da, şi la noi, ce PUTEEE  a „brghohhhcoli”! ….

Da’ ce bine mă simţeam după asta! Mă uitam la pantalonii mei cei uzi, mă gîndeam cum naiba mă dau jos la Hanul Carpatin. Numai bine s-au uscat pînă acolo, iar cînd a oprit, am înhăţat de sub scaun bagajul şi sărit-dusss am fost!

Mi-am regăsit maşina în stare bună. Neatinsă. Încuiată frumos… şi de bucurie, am trîntit balastul de dimineaţă, relaxat printre dudăie…

Acuma, pe lumină de zi, puteam să văd unde o trăsesem. Era într-o parcare mărişoară de tiruri, lîngă han, destul de ferită privirii dar nici îmbietor la umblătură.

        

Încerc să pornesc cu aprinderea veche…. aha, mai încearcă o dată. Da, sigur, încerc cu ailaltă montată. Şi… porneşte ca o campioană!

Observ amuzat că am evacuare dublă:

Relaxat, pauză de telefoane, ştrudel şi cafea în han, apoi….la drum! Că de-asta am venit.

Ceva mai încolo într-un service fac presiunea la roţi, pentru a cărei oprire evitând norocos un radar… iar următoarea oprire este la Focşani. Zilele Dacia, lansarea generaţiei 3D. În showroom găsesc nişte modele frumuşşele, cu un aspect care parcă acum are personalitate, deşi Sandero arată aşa mai pidiş, a Clio. Aşa şi? Fabia nu arată a Polo? În fine… aflu plăcut surprins lansarea unui nou motor, cu distribuţie pe lanţ, capacitate de 898 cmc :O şi turbină, pe care-l şi test-draifvuiesc.

Vă închipuiţi ce diferenţă? Să te sui dintr-un Oltcit prin care te trage curentul prin toate părţile, troncăne din suspensii, urlă din rulmenţi şi planetare, mergi cu morcov jucînd la loteria „ce urmează să se întîmple” într-o maşină nouă… închisă ermetic, incredibil izolată fonic, silenţioasă, cu toate cele funcţionînd, zgomotul turbinei abia intuindu-se, servo-detoate, nici nu ştii cînd ai ajuns la 110 km/h, toate astea cu un consum de 5 l/100 km…

Asta e, ăluia care stă să moară îi dai un rachiu. Ne tîrîm iar cu Oltcitul pînă la Carrefour… pauză de cumpărături (unde găsesc la ofertă şi îl şi achiziţionez, primul aparat foto deştept din viaţa mea, un GE X5)…. şi decolez spre Tecuci, luîndu-mă la fugărit cu un Polo… dar dihania mea se enervează, şi, lăsînd la o parte ambreiajul care începe să patineze :O se opreşte iar!

La repornire dă simptome de rămas fără benzină. Iar desfac carburatorul… golllll!!! Mă reped călare pe sonda de benzină, o scot şi, privind în rezervor, ….gooooolll!!! Doi la zero, na poftim. Unde s-a evaporat benzina mea de o sută de lei plus ce mai era, pusă în Bcuureşti? Curios…. greu mi-e să cred că a umblat cineva în rezervor cît a stat la han. Iar rezervorul nu e spart, garantat. În fine… întorc înapoi cale de vreo 500 metri la o benzinărie, sticla la subraţ, apoi tot hîrbul, alt milion în benzină… şi hai.

La drum spre Tecuci… unde omeneşte e să dau o cafea cu drag unor oameni, care, auzind de necazul meu pe forumul moto, s-au oferit să mă ajute. Dar, se opreşte. Booonnn!!! am captat gunoiul plimbăreţ din rezervor, fiindcă ştiam de existenţa lui şi sita filtrantă din capul sopndei gîndindu-se să plece la plimbare. Desfac nesimţita, bineînţeles că e înfundată, suflu, şi…. PHOT! bucuria…

 

Aşa… iar la drum, iar fac morvocul din cur diamanat pe pod peste Siret… dar ajung cu bine la Tecuci, mă întîlnesc cu prietenul Bogdan Ludovic, îi arăt achiziţia, vine şi doamna Mihaela, discutăm la cafea, îmi dau curent de la maşină şi hai iar la drum spre Bîrlad…

Mă mai chinuie de vreo două ori, tot inexplicabil, iar strîng din buci peste pod la Crasna…. dar totuşi, ajung AAACASĂĂĂĂ !!!

Bagat hierul în ogradă, bagat un păhar de jin pe gît. C-altfel nu se mai poate, no mnezzo.

Am plecat la ora 6 de acasă, am ajuns la ora 20. Da’ bun c-am ajuns.

Da’ măcar ştiu că mai departe de Huşi nu mai plec cu rapandula…. că no, gata. Nu mai suntem copchii. Joaca s-a terminat.

…pe dracu. Nu am putut să las evacuarea aşa. Am rezolvat finala de inox ce aştepta, am şi montat-o:

 

Oricum, şi în ziua de azi mă chinuie nişte probleme cu alimentarea, în ciuda schimbării sondei de benzină, reviziei în filtre, carburator….

Da’ măcar am Rematul aproape. Investiţie în tinichigerie – 2600 lei. Investiţie în motor – 2000 lei. Şi încă mulţi alţii „făr număr fără număr”. Dar, nervii  mei – inevaluabili.

Cu banii ăştia îmi luam lejer visul meu – un Ford Escort Ghia…

……………………

Ulterior am identificat problema în bobina de inducţie întreruptă. Teoretic. Adică, cînd se încălzeşte, se discontinuă. Deşi… curios şi nu reuşesc să înţeleg… înfăşurarea secundară e legată la borna de plus :O

 

Bun că aprinderea mea merge impecabil acuma, aşa cum e…. de-ar merge aşa şi alimentarea… chiar dacă, chiar azi, ambreiajul meu e GATA. Patinăcios, probabil ceva simering de priză de la cutie, sărit.

Am tras-o în ogradă, şi mai discutăm la primăvară. Cel mai sigur, dovadă de casare scrie pe ea.

Reclame
Categorii: CALATORII, Uncategorized | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: