Basarabialand. Surpriza de lîngă mal.

Astăzi, pregătit să asaltez iarăşi Hînceştiul. Însă, ca în telefonie „abonatul apelat nu poate fi contactat”, destinaţia mea era iragiungibilă. Plecată la dracu’npraKznicşinău.

Aşa că la Lukoil (poza ep precedent), iau o pauză de cafea. Un snack-bar mic dar curat. Cafea la espresor, 12 lei. În benzinărie, pachetul de Kent switch – 22 de lei. Cel normal – 20 de lei. Moldoveneşti! Adică cam 6 lei romîneşti. Uau! :O Bă ej’nebun?!?

Cum am zis, destinaţia mea iniţială nu avea rost azi. Asta e,  nu vorbisem nimic, am plecat pe riscul meu.

Aşa că dau un telefon…

Valerică! Eu voiam să asaltez Nemţeniul, dar să vezi surpriză, Valeriu e la Leuşeni. „Păi şi eu îs la Leuşeni! ” „Unde?” „Vezi casele noi”? (foto ep precedent) „Da, sunt peste şes de ele!”

Na poftim… îmi dă indicaţiile şi în 5 minute sunt acolo.

Ogradă,  casă, garaj în beci. După aşezarea terenului. Garajul! na hui… trei Urale, întregi sau nu, şi alte mărunţişuri motoristice.

Mă învîrt maxim treizeci de secunde şi mă simţeam ca plodul scăpat în împărăţia bomboanelor. Cîte minunăţii! Urale de culori unice, verzi vernil… albastru marin… galben saharian… piese rarisime mult-căutate în Ro… uau! Apăi na hui! Numa’dicît!

Valeriu e venit la Alioşa – gazda – să „zăvodească” un Ural. Folosindu-şi propriul Ural, cu ataş, ca model pentru instalarea unui controler de aprindere / punte redresoare. Traseul firelor e stabilit, însă determinarea plusurilor şi a maselor se face clasic… prin datul la masă, adică, dacă dă scînteie cînd atinge la „ramă” (cadru). Am pomenit pe toată ziua că tura viitoare le fac cadou un aparat de măsură. Nişte nenorociţi de cinşpe lei fac o treabă de milioane.

2013-04-14 16.36.23

Bun, dă-i cu vorba, dă-i cu cîte o ţigară, vin alţi doi consăteni cu un Minsk, bîrfă, amuzament, oamenii beau un vin roşu bunnn… dar eu nu pot. Mă interesez de o sticlă de suc şi, în schimb, primesc de la gazdă un borcan de compot. De caise. Bun! Bun tare! Să trăiască soţia lui Alioşa.

Vine şi fratele lui Alioşa. Care a crescut acolo. Cu un Transporter, soţia şi fetiţele. Apropos, cam toate nevestele de pe acolo sunt blonde. Blond-rusesc. Şi frumoase.

Afaceri cu Valeriu. Cumnatele dispar în casă, noi băieţii rămînem călare pe hierătănii. Fratele lui Alioşa are ceva afaceri cu Valeriu, trebuie să plece. DAR! Cînd să pornească Valeriu Uralul…. pauză şi canci. Ei bine, vsio, na hui şi ce-au mai fost nu le-am ţinut minte, dar „dumnedţăii” şi „pkizdili”, astea sunt în romîneşte. Şi multe !

Ei… şi iaca aşa ne-am apucat noi frumos să dăm iar rezervorul jos, că la fişă nu dă scînteie. Şi ia la verificat firele. Desface far, desface contact, schimbă contact, caută, scântei la masă, analize şi probe… toate condimentate cu „mneţăi” şi alte cele, pe săturate. Şurubelniţa e advigda, parcă, patentul e ..am uitat. Multe de ţinut minte. Prea multe, ori în ruseşte ori în dracu ştie ce.

Pînă la urmă, după două ore sau mai bine de învîrtit în jurul altarului, depistăm un fir întrerupt şi jucăm dansul nupţial cu el, toţi patru. Îl schimbăm şi dvigateli zăvodeşte instant!

Ei, remontăm motocicleta. Între timp răsare pe botul ataşului o oală cu vinul cel roşu încălzit. Fără zahăr, dar dulce! Bun tare!

Alioşa îşi recuperează de pe şes oaia. Dimineaţă a dus o oaie şi acum a adus o oaie şi… un miel. Frumosss …. mi-a părut rău că nu mi-am luat camera foto cu mine.

Mai stăm la ceva bîrfă, şi oamenii foarte prietenoşi. Deja mă simţeam acolo de parcă ne cunoşteam de o viaţă. Se lansase ideea încingerii unui disc… şi atunci am avut o sclipire de luciditate: dacă ne lansăm în de-astea, io de-aici apoi mai plec  peste trei zile, şi însurat! noo, d’apăi hai s-o ştergem englezeşte. Că am venit cu palma-n cur, aşa că revin altă dată cu mare plăcere, dar înarmat cu plocoanele care se cuvin. Au spus că le place Neumarkt. Şi la ei nu se găseşte. Mi-am notat.

Ei bine, ne-am hotărît să spargem gaşca. Fiecare la treaba lui. Şi… cînd să pornească iar Valerică Uralul… hopa niet!

Uai! Iar ?!?!?!

Însă acum ştiam de unde poate fi, făcut punte pe direct la opritorul de urgenţă şi dihania pleacă instant. Iar. Încălzit, avea un relanti de invidiat, cu un sunet… mmm, ei bine, specific. Unic.

2013-04-14 19.46.40

Apoi, ne-am salutat frăţeşte, cu toată lumea. Cu mare drag.  Chiar sunt oameni de ţinut legătura. Sunt oameni serioşi, aşezaţi pe treaba lor, deloc superficiali, serioşi şi inteligenţi. Exact cum îmi plac mie.

Pînă la vamă, nu fac mai mult de zece minute. Şi mă interesez cîtă bere pot introduce legal. S-ar părea că un bidon de cinci litri nu ar fi nici o problemă. Ba chiar şi două. Aceiaşi întrebare la romîni. La fel. Treaba-i bună.

Şi iaca experienţa frumoasă a zilei de azi. Nu aduce anul ce aduce ceasul.

Oameni.

Stereotipurile din auzite sunt… prostii. Or fi şi specimene negative. Însă cu acest fel de oameni… e bine. Bne tare.

 

 

Reclame
Categorii: CALATORII | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: