Siriu 2013. Rally-Raid

Sau prima ieşire lungă pe anul ăsta.

Dacă la Făgăraş nu am reuşit să ajung în formaţie de două alemele, cum îi propusesem, am vrut ca măcar la Siriu să ajung cu Nipra.

Ziua de vineri m-a prins testînd alternatorul de Tico. Asambat cam la repezeală…. iar la proba de drum, deşi încărca, ceva s-a întîmplat de mi s-a blocat motorul în mers…

Ce să mai desfac… căşunat pe motorul cel nou. La urma urmii, pentru ce-l ţin?

Voiam să plec de vineri… fără încărcare 300 kilometri, nici nebun nu era să. Dar sîmbătă dimineaţă, desfăcut, pregătit ansamblu motor nou-cutie, şi suit la locul lor.

2013-08-17 09.04.31

Carburatoarele, alternatorul, aprinderea, toate bune, pedală şi…. hmm… motanul toarce cuminte 🙂

Gata, e clar, plec într-o plimbare iute de două zile.

Zis şi făcut. Echipat, alimentat, la ora 3 fără 10 pornesc din Huşi.

…ca în filmele cu proşti. Pe drum pierd piuliţa bolţului blocator al pedalei de pornire… pornesc împins… pierd sacul de dormit, mă întorc după el… dar trecut pe acasă şi montînd o piuliţă bună şi cu pornire la pedală, traseul se continuă.

Nipra merge exemplar, cu  o singură belea: alternatorul bagă cît poate. Releul de încărcare e de formă. Voltmetrul arată 17 volţi. Mă gîndesc că o să-mi ard becurile. Cînd deodată…hopa henţ! motorul se opreşte sub mine. Hait, e clar zic, de la supratensiune mi-am prăjit aprinderea. Marea mea aventură se va termina la 10 kilometri de casă, întors cu coada între picioare la şufă de ataş.

Însă parc-am ştiut! am pus la scule, o bobină de inducţie. La boxerele astea, e o hibă comună, binecunoscută. Desfac capacul de aprindere, găsesc bobina veche încinsă de nu puteam să pun mîna pe ea . O schimb şi dihania porneşte la prima intenţie de pedală.

Bun! atunci mai departe la drum.

Peisajul de august printre dealurile moldovei centrale e destul de anost, agricultură modernă printre reminiscenţe de industrie agricolă comunistă, din care mai iţeşte cîte un colţ de modernism.

Şoseaua e exemplară. Nipra cu grupul de ataş e plictisitoare. Nu trag tare de motor că mi se dă consumul peste cap, plus că motorul e încă în rodaj.

GEDSC DIGITAL CAMERA

Pompierul din mine remarcă incendierea controlată a miriştii. Oricum se făcea căcam tre să mă mai piş.

GEDSC DIGITAL CAMERA

Podul peste Siret. Acelaşi.

GEDSC DIGITAL CAMERA

Cît stau la semafor, lîngă mine e nuntă. La propriu. Lumea dansează latino, mă bîţîi şi eu în acelaşi ritm. Ori le-a plăcut dansul, ori le-a plăcut motocicleta, zîmbesc la mine amuzaţi.

Dar după pod, drumul continuă.

Şi aproape de giratoriul de la Tişiţa. Ştiam că acolo îşi fac veacul fetiţele vesele. Reperez una, singura. Era mititică, dar romîncă şi nu urîtă. O abordez. Ce faci? Bine, stau. Iei sus? Da. CÎt? patru. Jos? Cinci. Hmm.. mă caut în portofel. Am… 25 de lei. A, la banii ăştia, nu. Atîta am la mine! Poi şi, am zis eu ceva? Da, ai şi tu dreptate. Curvă curvă,, dar vorba aia, nem siam curve tutke, siam prostitutke. Asta e, c-un mîrtan de-un metru, încalec, plec mai departe….

Nu chiar departe, 200 metri mai încolo. Monumentul din intersecţie. Fac o pauză de ţigărit, telefoane, studiat harta. Poză şi mai departe.

GEDSC DIGITAL CAMERA

Peisajul moldovei de sud se continuă cu o şosea bună, aproape autostradă. Mă depăşesc sau întîlnesc şi salut cu tureri. N-au treabă, merg cu 120, faţă de 80 rar 90 chinuiţi ai mei…

Obiectivele sunt aceleaşi, aproape le ştiu pe de rost de-acu.

GEDSC DIGITAL CAMERA

La o altă pauză, hotărăsc că e cazul să-mi trag geaca pe mine de-acu. Soarele se apleacă spre deal.

GEDSC DIGITAL CAMERA   GEDSC DIGITAL CAMERA

Las Buzăul în pace că eu cotesc înainte de intrarea în el la dreapta, pe drumul spre Braşov. Cînd soarele îşi trimite leneş ultimele tentative de raze de peste munţii din zare. Într-acolo mergem şi noi.

GEDSC DIGITAL CAMERA

Intru în munţi pe ultimele clipiri de lumină de zi. Frumoooos! Şi megem mergem… pînă se opreşte!

Hopa! Suspectez bobina. Însă un gînd năstruşic mă face să scot un furtunaş de benzină să verific.

Rezultatul aşteptat: GOOL!

Bun, n-ar fi problemă. Dar…. sunt în creierii munţilor, rezervă n-am, maşinile nu opresc nici una la semnale, Eh, bine că sunt într-un sat şi după puţin umblet mă ajută nişte băieţi, merg cu mine cu maşina 4 kilometri mai la deal să iau o sticlă de benzină. Alimentată, dihania porneşte ca o campioană.

Oraşul Nehoiu, această localitate aşezată pe nişte curbe scîrboase, îl trec în două minute, iar pîn’ la baraj mai sunt cîţiva kilometri. Nu găsesc intrarea în tabără, mă duc, telefonez, mă întorc, sunt reperat şi GATA! Parchez şi mănînc, şi beuu!!! şi mă ameţesc bine.

1090970_10151882330722474_35989622_o

Mai trebuia să ajungă cineva, aşa că merg înapoi la şosea şi mai o pauză de ţigărit o sporovăială, mai amuzat de mersul pe un voshod… le luminez calea la cei veniţi cu prohectorul meu care face din noapte zi, şi…. iară beuturică.

Odihna mă cheamă pe la 3 noaptea, şi mă mai trezesc tocmai la 8, incins în cort de frati-niu soarili.

Ee! ziua, altfel se vede peisajul. Bostanul presează. Termin o sticlă rece de ceai. Îmi revin şi analizez unde-am ajuns. motorete, De toate felurile, dar japonezele gonite în alt colţ, iar acilişa, aliniate frumos, cele socialiste.

GEDSC DIGITAL CAMERA

Aşa da, delimitare, organizare… aşa întrunire este pe placul meu. Mai ales că sunt şi condiţii: apă de spălat (pe mîini), frigider, mobilier de camping, şi celelalte.

GEDSC DIGITAL CAMERA

Pe lîngă motoarele socialiste, expusă şi vedeta întrunirii: un NSU OSL din 1900toamna, frumos restaurat

GEDSC DIGITAL CAMERA   GEDSC DIGITAL CAMERA

Remarc că nipra mea devine una din vedetele duminicii călduroase de munte. Bine, îi şi place. Are cu ce. Arată bine, merge exemplar. Mai facem o verificare, mai strîngem un şurub, mai dăm o lingură de curent la alt niprist… bomboane d-astea de servit la cafeaua de duminică.

Dar eu am de mers mult pîn-acasă. Trebe să plec repejor.

Aşadar mă însoţesc cu nenea Cristi şi, pentru că tot trebuia să alimenteze, dar mai ales la rugămintea organizatorului-şăf Laurenţiu, mă întorc pînă în Nehoiu unde alimentasem cu o seară în urmă, să le duc la băieţi 10 kile de benzină. Tot acolo facem şi o pauză de cafea, la aceiaşi cîrciumă la care oprisem şi cu un an înainte, dar cu alt însoţitor.

Pentru că pe drum mă atenţionase un loganist că îmi fulează roata spate, nenea Cristi îmi explică cum se spiţează şi centrează corect o roată. Îl ascult atent. Omul ăsta e o enciclopedie umblătoare de mecanică. Blogul lui a fost tipărit şi făcut broşură de reparaţii pentru Uralişti.

GEDSC DIGITAL CAMERA

Nenea Cristi este un bun inginer mecanic, lucrează în domeniul auto-moto, şi are kilometri pe tot felul de motociclete cît păr nu am eu în cap. O persoană rară, sinceră, un om foarte respectat şi de nădejde.

Mai oprim de poze sus pe baraj, mai oprim la monumentul eroilor pentru poze….

GEDSC DIGITAL CAMERA   GEDSC DIGITAL CAMERA

GEDSC DIGITAL CAMERA   GEDSC DIGITAL CAMERA

GEDSC DIGITAL CAMERA

Vederea taberei de pe baraj

GEDSC DIGITAL CAMERA

Lumea se distrează cu hidrobiciclete

GEDSC DIGITAL CAMERA

…iar peisajul…. of!

GEDSC DIGITAL CAMERA   GEDSC DIGITAL CAMERA

Bun. Mai fac o oprire în tabără să las benzina şi să încerc îndreptarea cricului pe care l-am descoperit prea îndoit.

DSCN3060

Bun aşa rău, mare lucru n-am reuşit şi mi-a fost frică să nu-l rup de tot, că tot era mai bun decât deloc.

După salutări, revenit la şosea, mă fugăresc cu nenea Cristi cu care convenisem să mă însoţesc pînă la Braşov. Nipra mea, după vitezometrul lui, în ritm normal mergea cu 80 la oră. Bun,  deci cu ceva urecheală poate face 90 sau chiar şi mai mult. Dar nu forţăm motorul.

Printre munţi, mai ales ziua, vizibilitate maximă, răcoare…. băgat a patra şi uitat de schimbător. Contrar aparenţelor e foarte manevrabilă. Înclinările sunt la mişto. Cuplu de la turaţie joasă. Zgomot boxeresc nebunie. Ura şi gura la urechi 😀

GEDSC DIGITAL CAMERA

Pauză de poză. Demonstraţie că am ajuns în toiul verii la polul frigului.

GEDSC DIGITAL CAMERA

Mai încolo intrăm în satele nemţeşti. Mă opresc să pozez locuinţile caracteristice tip curte interioară. Unde mă despart de nene Cristi urîndu-i drum bun în calea lui spre Hunedoara.

GEDSC DIGITAL CAMERA

Mai fac o oprire ceva mai încolo să pozez munţii din depărtare, moment în care mă depăşesc două socialiste rare, mi-am chinuit ochii şi creierii mergînd lîngă ei pînă la intrarea în Braşov să înţeleg ce sunt. Cică un K175, bunicul Voshodului.

GEDSC DIGITAL CAMERA

GEDSC DIGITAL CAMERA

Ei bine… şi acum mergeam la plesneală spre Braşov, nefiind hotărit deloc ce să fac, unde să merg, ce să pozez… Am luat-o pizdiş pînă am intrat de-a binelea. Am mers înainte, încercînd să memorez traseul de întoarcere. Pînă cînd îmi zădărnicesc planurile nişte sensuri unice. Mă rătăcesc plăcut şi controlat, mergînd pînă unde aveam un unghi potrivit în a prinde moto sub inscripţia BRAŞOV de pe munte… şi dă-i înainte…. pînă cînd colo, ce să vezi?!? TOTAL nevoit şi la întîmplare, mă trezesc lîngă ziduri de cetate… na plesc poftim, am ajuns la cetatea veche a Braşovului. Indicatorul turistic mă lămureşte asupra Promenadei Tîmpei. Mă urnesc mai încolo să parchez, şi…. ce să este oare să se desfăşoare sub privirea ochilor prostului?

GEDSC DIGITAL CAMERA

minune de centru vechi al Braşovului,

Aşadar, parchez şi o iau la pas….

GEDSC DIGITAL CAMERA

La dreapta, Piaţa Sfatului

GEDSC DIGITAL CAMERA

peste drum, Casa Mureşenilor locul unde s-a recitat prima dată imnul naţional

GEDSC DIGITAL CAMERA

trei paşi mai încolo Biserica Neagră. M-am mulţumit cu poze de exterior

GEDSC DIGITAL CAMERA   GEDSC DIGITAL CAMERA

La întoarcere, remarc o alee îngustă cît doi oameni. Indicatorul zice că e stradă. Dacă zice el…..

GEDSC DIGITAL CAMERA

Cică fiecare turn al cetăţii e denumit după cîte o breaslă de meseriaşi.

GEDSC DIGITAL CAMERA

Buuun… în tura mea de jumătate de oră, e clar, Braşovul trebuie lăsat ca obiectiv în sine, venit pentru două – trei zile în tihnă. Merită fără discuţie.

Dar vremea e tîrzie, încălecăm şi plecăm mai departe. Nu chiar foarte, că la ieşire oprim pentru pauza de masă.

2013-08-18 14.43.36

După un borş şi un gulaş, viaţa se vede mai roz. drumul european e mai bun, Sfîntu Gheorghe rămîne un oraş în stînga, şi… greşind varianta…. descoperim oraşul bozgoresc Tîrgu Secuiesc. Dar frumosss…..

GEDSC DIGITAL CAMERA   GEDSC DIGITAL CAMERA

GEDSC DIGITAL CAMERA   GEDSC DIGITAL CAMERA

GEDSC DIGITAL CAMERA

Pauză de sucoţigărit. Se vorbeşte ungureşte peste tot. Prea enervant. În magazin îmi aleg sticla şi arunc banii în scîrbă fără să scot o vorbă, chizdeaua e prea ocupată să tiroş hegheş ij uş ah lo blo hoho.

Lăsăm ungurismul în urmă şi continuăm spre Oituz. La ieşire din tîrg… hoohhopa, iar pana prostului. Dar acuma ne-am învăţat minte, am sticla pe care o deşert în rezervor şi merg în păpuşoae să mă deşert şi eu. Cît dădeam apoi la pedală să pornesc, opreşte lîngă mine un vitezan iute amabil să vadă cu ce mă poate ajuta. I-am spus că am oprit să mă piş şi şi-a continuat alergarea. M-am simţit prost, dar şi amuzat, însă reconfortant că motocicliştii sunt oameni între ei.

Înainte de curbele ac-de-păr ale Oituzului, alimentez. Iar la deal, partea dinspre Ardeal a Oituzului nu e cine ştie ce. Tineri vitezani îşi plimbă unguricele, opresc sus lîngă ei ca, stricînd două vorbe, să aflu că a dat pe un CBR600, acum aaa două ani… aaaa o mie doi zeci. Două sute, zic eu. A, da.

Aha, futuvărasancur, poi de ce aveţi mă tricolor în cartonul ăla pe care scrie A dacă nici nu ştiţi număra?!?!?

GEDSC DIGITAL CAMERA

Scîrbit îmi continui alergarea. Coborîrea pe Oituz partea dinspre moldova e recomandabilă de făcut la urcare 🙂 ace-de-păr şi frînă. Multă. Şi cu de motor.

Pentru că ungurii nu se lasă pînă nu îţi dă o ţeapă, opresc să iau o pîine cu cartofi, O iau ambalată şi acasă descopăr că e simplă. Mda…

Pînă la Oneşti drumul e formalitate. La ieşire, e ora şapte fără zece. Sun să îmi anunţ vizita la Bacău. Omul poate e, poate nu e acasă. Merg la Bacău. Nu ştiu ce oră ajung, probabil 20 fără ceva.

GEDSC DIGITAL CAMERA

Traversez, pe direcţia asta Bacăul  e cam foarte scurt. Bistriţa e la cinci minute distanţă. Petrom, că deh, pentru următorii 80 de kilometri e iar creieriidealurilor şi nomansland. Echipat, urcarea pe dealurile Fundului Tutovei e superb. Mai ales că observ că parcă, aşa în răcoarea serii, parcă deodată motorul meu şi-a dat drumul la mers rotund, neîmpiedicat. Aşa, ţi-ai terminat rodajul.

Vasluiul apare destul de iute. E noapte bine. E ora 22.

Pînă acasă, şosea nouă. Îmi permit să-i dau cît poate. Habar n-am cît. Dar ajuns acasă scot nişte minunăţii de bujii cărămizii, mai mare dragul pe uitat la ele, deci la consum.

Am făcut 770 kilometri şi am ars vreo 50 de kile de benzină, plusminus cinci litri. Consum estimat – 6,4 litri la suta de kilometri.

2013-08-12 20.14.35    2013-08-19 19.56.51

Dar s-a meritat…. A fost puţin trasă de păr, dar a fost …. bun.

Mi-a plăcut.

Reclame
Categorii: Uncategorized | 2 comentarii

Navigare în articol

2 gânduri despre „Siriu 2013. Rally-Raid

  1. Blogul lui Nea Cristi nu e ptr uralisti mah, e pt nipristi. Mai corecteaza-ti scrierile.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: