Basarabialand. Cahul.

Cumva, duminica a cam fost trasă parcă la indigo.
Ieşit din serviciu, mers la frizerie, mers la cumpărături pentru a cumpăra un măgar sugestiv… să amintească de mine (în urma unor divergenţe puternice lăsată cu insulte, mai mult sau mai puţin dorite. Dar asta e altă poveste), mers acasă revizia rapidă pentru drum lung, şi după alte ceva cîteva treburi gospodăreşti inerente, vîrît în combinezon, alimentat, şi p-aicea pe peal pe Pădureni ţi-i drumu. Că cică e mai bun pe acolo.

Da, bun, dar curbicios şi io mă oarecum grăbeam. Aş fi fost mai inspirat să merg prin pădure prin Creţeşti. Dar tot pe la Poşta Elan am ajuns.

GEDSC DIGITAL CAMERA GEDSC DIGITAL CAMERA

După cîteva secunde de zăpăceală prin Murgeni, mulţumită faptului că o anumită şosea dintr-o direcţie îmi părea cunoscută, trec şi prin cartierul borîţilor, uşurel aşa să nu păţim vreo poznă fatală, pen’că oraniile se gioacă nestingherit în mijlocu’ şuşălii ca în poala bolhărîni-sa. Iar după….. şoseaua e şină de tren. Multe praguri, stomacul în gît cu un „yee-haa” ca la rodeo.

Limita dintre judeţe, undeva acolo pe un deal… unde facem pauză de scuturat gogu şi telefonu. De ţigărit nu, că nu aveam.

GEDSC DIGITAL CAMERA

Oancea e destul de departe. În judeţul Galaţi satele sunt mai răsfirate decît în Vaslui. Şi nelipsitele praguri. HÎC! Yee-haa!

În Oancea mă iau după un indicator şi mă trezesc pe o … hm, cale de acces, bombardată bine, nişte barăci părăsite, şi opresc cu nasul într-o poartă mare, cu indicator STOP, dar dincolo se vedea minunăţie de punct de trecere. Bun, aicea, îi, dar pi uni? a! uite linia stîlpilor de iluminat. Deci se intră pe undeva mai încolo. Şi da, din şoseaua mare era ditai deschiderea de a coborî în punct.

Gol, liber, polifrontieristul nostru mă rezolvă rapid, trec peste pod de pe care observ ceva barje andocate la malul Prutului şi dau la punctul Cahul….

GEDSC DIGITAL CAMERA

Acolo la moldoveni, începe obişnuita minunare despre ămtăul meu. – Iei da asta-i di şeia cari are di raznazvrod (sau dracu ştie ce-a zis)? – a? asta dă înapoi? – da bre, uite aicea, hai afară şi te uită bine (ca boul la poartă, în gîndul meu) cît mă duc io să schimb bani şi să plătesc vigneta. Hoai dar parcă văzuseră nuş ce Harley. Bun, îi las aşa stupefacxiaţi şi stîrnesc aceleaşi reacţii  la ieşire din punct, unde soldăţetele ăla mă opreşte ca să se uite bine vreo patru-cinci care aşteptau să intre….

Da bre, dacă ziceţi voi, o fi. Io ştiu că e 😀

Aşa…. Cahul. Oraş moldovenesc. Adică acea senzaţie clară de spaţiu ex-sovietic dar cu modernism. Firme în mai multe limbi, restaurante cu faţadă interesantă… şi uite şi primăria. După cum am fost instruit. Parchez în faţa Universităţii anume pentru unghi de poze, n-apuc să mă dezbrac de combinezon şi……….

 

 

 

şi iar s-o pornit furtuna. Of.

Am venit amical. S-o crezi tu. Ne-am dat noi mîna ca afaceriştii, dar crezi că scăpi aşa ieftin ?!?!

GEDSC DIGITAL CAMERA

 

Ei, iaca aicea dar e rost de ceva poze. Facem.

GEDSC DIGITAL CAMERA GEDSC DIGITAL CAMERA GEDSC DIGITAL CAMERA

Bun. Acuma? Mergem să văd sanatoriul. Citisem ceva pe net despre, îmi era curios oarecum complexul. Că are şi parc frumos tare.

GEDSC DIGITAL CAMERA

GEDSC DIGITAL CAMERA GEDSC DIGITAL CAMERA

 

Mie mi-e sete rupt, că n-am beut nimica de acasă. Căutăm bar dar nu mai este… negociem…. măgarul stîrneşte reacţii neaşteptate….

GEDSC DIGITAL CAMERA

Bun, deci hai să încălecăm înapoi şi să mergem în centru la local ceva. Observ nunta şi îmi dau seama că e duminică spre seară, dar probabil aşa se face aici. Apoi mă rătăcesc plăcut, Cahulul are ceva în plus, o senzaţie de oraş de coastă italiană.

Şi negociem şi negociem la local… cîteva ore bune. Mă duc să-mi iau ţigări. Preţurile sunt ca la romîni: 14 lei un pachet. Dar! de lei moldoveneşti. Împărţiţi la 3,7 şi vedeţi cît costă acolo….:)

Dar se face noapte bine, iar ora e de mărs acasă că fata pierde rutiera spre casă.

Ei, dar ce, afară nu putem parlamenta în braţe încă fo jumate de oră, ce are, ? 🙂

Ş-apoi fătuca se duce cu dorul meu în drumul ei.

Dar! Ce este aici? Frumoooos! Aşa ceva n-am mai văzut de cînd eram mic. Este stradă acces interzis, iar într-un spaţiu larg are loc…. HORA SATULUI!

Un taraf cîntă populară iar lumea joacă moldoveneşte. Tot o plăcere să te uiţi şi să vezi cum încă se menţine spiritul popular. Jos pălăria. BRAVO.

GEDSC DIGITAL CAMERA GEDSC DIGITAL CAMERA

Dar totuşi hai înapoi în combinezon, casca în cap, îneacă carburatoarele, şi….

Şi atît. Că tre’ să mă scormonesc de chei. Aici nu-s. Aici nu-s. DA’ UNDE-S?!?!? Norii de grijă începeau să urce ameninţător la orizont. Na boule la 140 km de casă şi într-o ţară străină, ţi-ai pierdut cheile. În cască nu-s. Încă o dată în toate buzunarele, chiar şi în celea în care ar fi fost inexplicabil, iaca nu-s… şi deja gîndeam schema electrică, care pe care să le leg ca să am pornire şi lumini….

Ei să vezi că au căzut din cască pe banchetă în local. Înţolit ca Rambo în combinezon cu casca în mînă, trec prin poporul care joacă, merg în local, deranjez băieţii, nu-s !!! iaaa să caut devuşca care ne-o servit, poate le-o găsit.

Ei şi de aici începe filmul cu proşti….. 🙂

Merg la bar, întreb pe una din fete: vreau să vorbesc cu fata care ne-o servit, că acu n-o mai vedeam prin local. Şi aia îmi toarnă un potop de rusă. Eu încerc să înţeleg ceva, nimic. Fă! Ia ne ponemayu ruscîi, ya romînskii. Aia face o faţă de viţică la mine şi mai toarnă un potop de rusă, din cele cîteva frînturi io înţelegînd că mă lua la rost de ce o iau la mişto, că vede că înţeleg ruseşte.

Ei şi niciodată nu m-am simţit mai bine să înjur cu gura plină scărpinîndu-mi barba care râde: FĂ ÎN P*ZDA MĂ-TII ! Înţelege că nu vorbesc rusa!! şi aia nic, iar îmi toarnă un potop de rusă, sfîrşit cu un kanejna! Desigur, kanejna înseamnă desigur. Dar ce?!?! ia mai hai pa.

Mă întorc la motocicletă şi în timp ce sun vinovata să întreb dacă nu cumva prin vreo întîmplare mi-o ajuns cheile pe la ea, le văd io… căzute pe asfalt! Sub maşina care parcase în locul meu. Eu între timp întorsesem manual motocicleta spre ieşire iar mininili căzuseră din cască…

Bun. Acuma, kanejna, da, mă umflă rîsul. mai expozez utilajul altor doi băietani care se minunează de ea, pornesc, încalec, şi plec…. la o intersecţie mai alimentez vreo 3 kile jumate de ultimii 61 de lei pe care îi aveam. Benzina era 17,87 lei. Şi hopa vama… dar!

Mă ţine la barieră.

– Da’ ce-i? – Sunt maşini în punct. Mă uit înainte… pustiu… da’ dacă zice el… opresc motorul că aşa îmi face semn şi mă dau la bîrfă. Dar n-am timp că în douăzeci de secunde staţia lui fîşîie să mă trimită. Mă duc, iaaarăşi minunarea obişnuită a grăniceroşilor, actele mi le primesc rapid, mă încurc în nefixarea corectă a cheii în contact şi îmi moare motorul, în hohotul vameşilor: „”gata ben’z’na, a? d-apăi aşa cu aiestea!!! ” dar pedala mea e inefabilă, zbor peste pod şi romînii nu mă reţin mult. Deloc de fapt. Mă reţin singur cu o ţigară şi un telefon.

Dară hai la drum. Întins, noapte, friguţ. Dar merge. Neoprit pînă la Fălciu. Acolo cu degetele îngheţate opresc la o cîrciumă deschisă să fumez o cafea. Şi am o senzaţie amuzantă: după atîta accent moldovenesc, acum, mi se pare că aici au accent bucureştean…. şi nu, nu mi s-a părut, uite nişte cocalaraşi aterizaţi de acolo cu tot cu rablele din dotare. Aceiaşi senzaţie de uimire: mothor bă! …ă, ştiţi ce, mai lăsaţi-o mai moale că încep să vă cred. Că nu e decît un bleu. Nu are decît furcă pe aer-ulei, frînă pe disc pe faţă, grup de fugă şi se aşază la drum de poţi să te culci pe ea. Ce e aşa deosebit?!?! 😀

Hai la drum. Şesul Prutului e friguros. Ştiam asta, prost că nu mi-am dat seama. Las’ că am senzaţii tari, faza scurtă nu mai merge. Mă trezesc în beznă totală în mers, brrr urrrîtă senzaţie! Ai impresia că nu exişti într-un neant de nimic. Lască mă opreşte polifrontiera să mă întrebe de documente. Nu vă merge faza scurtă? Nu şi dacă tot m-ai oprit, ia să schimb becul. De unde, gîdilit la dulie se gîndeşte să meargă. Aha, contact imperfect, las că la nevoie comut pe lungă. Şi hai iar la măsurat frigul. Din ce în ce mai gros. Degetele înţepenesc. Cine naiba s-ar fi gîndit la cele douăzeci de grade ale amiezii la mănuşile de ski…

Problema însă-i alta: încep să calculez consumul. Şi cît am alimentat. Şi kilometrii. Şi dă cu virgulă. Şi speram să mă tîrîi măcar pînă în Stănileşti. Şi în Berezeni observ benzinăria self-service. Cui să-i dea prin minte să umple sticla special destinată pe care o are. Dar îmi notez în minte şi continui. Şi încă un self-service la Stănileşti. Pe asta o ştiu. Funcţionează. Dar mai sunt doi paşi pînă acasă. Frigul începe să pălească la gîndul că, colea peste deal, e acasă. Şi benzina mă ţine pînă acasă. Eh! de-acu poţi să te termini, sunt în oraş. Dar ajung acaaasă!

Nu a mai fost loc de nimic altceva decît să fac, după aşa plimbare, vorba aia, ce-o făcut şi tata:  beu un rachiu şi mă bag în pat…

Prea frig bre, deodată pentru septembrie. Dar căldura din suflet………

 

 

Reclame
Categorii: CALATORII | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: