Basarabialand: La capitală – II. Chişinău de toamnă.

Iarăşi concediu, ura! iar caut destinaţii exotice.

Culmea, în loc să mă duc spre munţii patriei, la care am avut plăcerea doar o dată anul ăsta după cum se vede mai în urmă, prefer ceva poate mai interesant şi chiar mai aproape. Combin afacerile cu turismul şi… deşi sondajul de opinie pe Facebook înclina înspre Bucureşti, cîştigător a ieşit iar… Chişinău.

Doar îi rămăsesem dator cu o vizită mai în tihnă.

––––––––––––––

Capitolul I: ZIUA minus UNU

Vremea foarte bună pentru mijloc de octombrie mă fugăreşte fără discuţie.

Tot amînam de azi pe mîine, ba cu treaba, ba cu lenea… dar într-o bună zi, mai liber, cu bugetul în buzunar – mi-a dat cineva nişte lei moldoveneşti pe care oricum îi avea blocaţi, mă hotărăsc să plec încolo.

În jurul orelor amiezii, echipat corespunzător, cu lecţia învăţată, motocicleta alimentată, actele pregătite, o vreme caldă numai bună cu un soare ce îşi face curaj să iasă dintre nori, în jurul orelor 15 trec vama. Destul de repejor. Imediat după alimentez că e mai ieftin, pierd iar vreo jumătate de oră pentru că aleg să-mi fac asigurare moldovenească (ca mine să nu faceţi! am asigurarea expirată…. ), apoi încălecat şi traseul prin Hînceşti.

Peisajul frumos, de toamnă…

GEDSC DIGITAL CAMERA

(această poză şade acum aşa frumos ca desktop-background pe monitorul meu)

Bun, toate bune şi frumoase, motoreta trage, merge… alternatorul bagă chiar 19 volţi… şi de la atît bine.. nu-i bun.

Cînd cobor valea spre Hînceşti, minunea de papuc de plus pe borna bateriei se gîndeşte el că-i stă mai bine rupt… în coborîre, moare motorul, nu mai am lumini şi voltmetrul e impasibil de stins.

Bun…. dibui repede ce problemă e. Prind iar firul în bornă, am curent, dar… nu mai porneşte !

Aaahh…

Mno, s-a prăjit iar oarecum bobina de inducţie. Futui. Şi n-am. Ba am. Ura! Dar n-are şurubele. Băce mama dracu plec io aşa, la mine, cu nişte scule şi alea vai de mama lor, dar fără bobină, cameră, compresor, etc etc…

Nici cu bobina ailaltă nu porneşte.

Da, treaba e clară. În momentul ruperii bornei, că şi aşa alternatorul băga 19 volţi, toată supra tensiunea creată a ars în cale tot ce a găsit: faza scurtă, bobina, dar şi… aprinderea electronică! vaaaleu…

N-am platină la mine, n-am nica.

Asta e… împing preţ de vreo jumătate de oră şi trei suflete hîrbul pînă în benzinăria de la intrare în Hînceşti. Benzinarii nu ştiu pe nimeni cu piese pentru ămtău. Vecinii nu ştiu pe nimeni cu ămtău. Mda, treaba e superbă….

Între timp se face noapte bine.

O părăsesc într-un colţ de benzinărie şi, cu rucsacul în spate, hai să căutăm un hotel pînă mîine la zi, cînd poate om găsi prin piaţă vreo bobină.

Şi hai la pas pînă în centru să întrebăm de hotel. La primul găsit, recepţia era sublim de inexistentă. Bîntuiam pe acolo ca în pampas.

Mai departe, un agent de pază mă lămureşte la un hotel pe marginea iazului, şi în timp ce mă îndrept încolo, se pornesc artificiile. Mulţumeeeesc, sunteţi drăguţi, daaa, frumos… dar n-am intrat în postură tocmai triumfătoare în oraş…

La hotelul de pe iaz, văd că au saună. Ura. Poate că e bine. Preţul la cameră e de 540 lei (35 euro). Woho! Sauna e inclusă în preţ? …mm nu… ni pari rău… bine, bună seara.

Taxiu, hai la celălalt. Cum o fi. Balkan hotel, la intersecţia de la ieşire din oraş, 35 euro camera mic dejun inclus. Pixda mă-sii, asta e.

Duşul cald mă mai linişteşte şi repune în simţuri. Dar acum mi-e foame, hai să cobor să mănînc ceva.

Salut! Vadim, stăpîn aici. Bine, să fii sănătos. Socializăm, aflu că a terminat liceul de poliţie de la Piteşti, a lucrat ca ofiţer în poliţia moldoveană, acum pensionat, om de afaceri. Bine. Încîntat că mai schimbă vorbe cu un militar romîn…

Mănînc, beau o bere, pustiu prin restaurant, se anexează şi personalul, bucătăresele adica. Şi preţ de cîteva ore, bîrfă, coniac, karaoke, şi încet-încet veselie…. dans… mmm…. relaxare. Bine!

Se petrece ruseşte 🙂

Şi spre orele miezului nopţii mi se urcă alcagolul la mansardă, mi se face somn şi noapte bună…

––––––––––

Capitolul II: Ziua ZERO

Pe la şase dimineaţa mă lasă orice urmă de somn. Tensionat din pricina bobinei. Planul este să merg cu microbuzul pînă la Chişinău, să iau o bobină şi să mă întorc.

Pe la şapte jumătate iau micul dejun, apoi vizitez piaţa central locală. Marfă turcească şi chinezească, iar moşneguţii cu tarabe cu piese, pentru catuşcă mă trimit la piaţa centrală la Chişinău.

Mda, bine, altfel cum, pentru ce aţi avea piese pentru motociclete din patria voastră. Da, hai la autobuz.

Autobuzul mă duce pe o şosea incredibil de modernizată, în cam jumătate de oră, pînă la gara de sud. În Moldova, gară înseamnă autogară. Un alt microbuz mă traversează preţ de o altă oră, tot Chişinăul. Bani, derizoriu: trei lei. Moldoveneşti. Cam şapte zeci şi cinci de bani romîneşti.

Şi încă ceva: aici este foarte normal să urci în microbuz pe lîngă şofer, să iei loc şi să trimiţi banii „prin releu” (din mînă în mînă) pînă la şofer înapoi. Sau, să urci în microbuz interlocalităţi, să vină şoferul, să pornească, iar tu să aştepţi nedumerit cu banii în mînă. De fapt, se plăteşte la coborîre. Elegant dar discutabil: pe de o parte plăteşti abia după ce ai beneficiat de serviciu, corect, dar dacă opreşte controlul în trafic pe drum? Oricum aici nu se dau bilete…

Aşa…. ajungem la zona recunoscută unde se găsesc piese pentru ce am eu nevoie. Însoţit de Veronica, găsesc un moldovan, tranzacţionez o bobină, îmi trece prin cap să iau şi un platou complet de platină dar mi se pare că mă costă cam mult, şi nu îl iau. O să îmi pară rău ulterior.

Apoi, hai cu Veronica să bem un ceai. Discută, negociem…. dar am nevoie să mă mişc repede pe lumină de zi, şi hop în microbuz iar pentru Hînceşti.

Droaga mea stă neatinsă în benzinărie. Montez bobina, şi………. degeaba.

…E clar, vremea e de chemat cavaleria din ţară. Săracul Virgil pleacă de la muncă să vină să mă recupereze. Pînă ajunge el acasă, apoi prin vamă la mine, trec vreo trei ceasuri pe care eu le petrec decazînd-mă de la hotel, iau masa, fumez un ceai….

Odată reperat, cu aprinderea electronică adusă, droaga porneşte irefutabil, şi drrr acasă.

Cu coada între picioare.

Marea ma aventură concediistică se termină la 40 de kilometri de casă şi nişte bani cam mulţi cheltuiţi aiurea.

cristoşeii…………

––––––––––––––

Basarabialand, Chişinău, de toamnă, nu se poate. Odată ce mi-am pus în plan, trebe di făcut numadicît.

După alte zece zile, timp în care am realizat şi neratabilul rachiu şi primesc şi montez şi alternatorul corcit de Tico, mă hotărăsc totuşi să merg acolo.

Dac-am pus în gînd, cu voia ori fără voia sorţii, facem.

Am cu ce:

–––––––––––––-

Capitolul III: ZIUA UNU

De data asta, matărţiclă nu mai are voie să îmi facă probleme. Acum fiind pregătit în soluţie de absurdă rezervă cu bobină şi platou cu platină. Altceva nu are ce să se mai întîmple decît pană de roată. Şi am zis să port cu mine la drumuri lungi măcar o cameră şi micul compresor la 12V. Şi totuşi…. n-am luat.

Într-o bună dimineaţă însorită de sfîrşit de octombrie, înarmat cu toate cele necesare, cu bagajul pe rezervor şi echipamentul pînă la ochi, mă pornesc…

Se merge bine, în oraş e soare binemersi, dar odată ajuns pe şesul Prutului… brusc, o ceaţă rece mă învăluie ca întunericul. Viteza de deplasare scade considerabil, noroc că ştiu drumul pe de rost.

GEDSC DIGITAL CAMERA

Vama mă reţine iarăşi puţin la ieşire. La intrare în Moldova e pustiu. Achit vigneta şi am zburat… doar două zeci de metri mai încolo, la benzinărie, să alimentez. Şi ce văd io parcat la coastă acolo?

GEDSC DIGITAL CAMERA GEDSC DIGITAL CAMERA

Se ocupă moldovenii cu exportul la italea de aşa utilaje într-o veselie. Numai că, acum nu prea mai merge şi asta nu avea actele tocmai în regulă….

ămtăul meu iarăşi stîrneşte senzaţii muzeistico-incredibile către popor. Mdeh, unii cunosc, că aia şi aia e de IJ, alţii nu…

Mda. Hai la drum că am treabă.

Acelaşi traseu prin Hînceşti. Prefer să nu merg pe europeană că e plicticos prin pădure şi înconjor inutil.

Între timp iese bine şi soarele, urc la deal, şi…..

IAR !!!!

Bă nu se poate, moldova asta e blestemată, de fiecare dată, probleme. Toate într-un gînd de fracţiune de secundă. Urmează să iau repede contactul, să admir cum iese fum mult şi negru din far, şi apoi să mă reped pe firul de masă, strategic lăsat rupto-înfăşurat.

Aşa… mai întîi aprind o ţigară. Evaluez situaţia. Deşi sunt în vîrful unui dîmb nomansland, măcar e ora nouă dimineaţă.

Desfac farul şi găsesc un fir de plus supraîncins… aha, ai dat la masă, blestematul dracului. Asta e, după jumătate de oră de analiză, anulez traseul, modific alimentarea aprinderii, am lumini (oricum în Moldova nu sunt obligatorii), utilajul porneşte, gata asamblat înapoi şi la drum.

Se merge bine, vremea e caldă, şoseaua e bună – de fiecare dată mă ţin să scriu asta: şoselele moldovei nu sunt găurite. Greu să găseşti borte ca la români. Însă, sunt vălurite. Şi longitudinal, şi transversal. Au fost probabil construcţie serioasă sovietică, dar nemodernizate între timp. Sau prea puţin.

De data asta, intru triumfător în Hînceşti, şi marchez momentul cu obişnuita poză. Acum, cu alt utilaj.

GEDSC DIGITAL CAMERA GEDSC DIGITAL CAMERA

În vîrful dealului unde se vede, cineva a amenajat un mic muzeu auto-moto în aer liber. Mic, dar marcant şi foarte drăguţ pentru zona asta. Păcat că nu se putea intra înăuntru – cică şi pe acolo sunt ţigani, şi probabil se teme omul şi acolo de „feeeer veeechi”…

GEDSC DIGITAL CAMERA GEDSC DIGITAL CAMERA GEDSC DIGITAL CAMERA GEDSC DIGITAL CAMERA

Continui alergarea. De data asta trec zîmbind pe lîngă hotel Balkan.

Dau pe şoseaua cea impecabilă. Lată, tot timpul pe trei benzi, cu două pe urcare şi sunt destule dealuri pînă în Chişinău…dar merg aaşa de bine, e aşa de plăcut….

Aproape de Chişinău, lîngă un iaz mărşor, în vîrful dealului tronează clădirea neterminată a institutului viei şi vinului. Păcat, economia asta…

GEDSC DIGITAL CAMERA

Şi nu mult mai departe, indicatorul mare şi clar, pentru a cărui pozare fac cîţiva paşi înapoi…

GEDSC DIGITAL CAMERA

Aşa…. conform hărţii, pentru a ajunge la hostel e destul de simplu. Însă situaţia din teoria hărţii nu e aşa de simplă precum sensurile unice din teren. Dar, îl găsesc. Tapok Hostel. Tapok nu se citeşte TapOK, ci, în rusă, înseamnă… cipic, adica şlap pe romîneşte.

Personalul e amabil, primitor, tînăr, vorbeşte bine cîteva limbi, nu mai pomenesc de rusă dar şi engleză şi italiană sau spaniolă. Probabil sunt studenţi la limbi străine angajaţi tocmai de-asta.

Pagina oficială este http://www.tapokhostel.com/, iar totul, amenajare, tarife, este cum scrie acolo.

http://www.tapokhostel.com/#!gallery/c1tsl

Aşa… fac un duş, mă schimb în haine de oraş şi am plecat în recunoaştere.

O masă rapidă caldă-rece deoarece se plîng că s-a luat curentul, apoi ajung repede în Mecca Chişinăului, unde vrea să ajungă orice turist..

GEDSC DIGITAL CAMERA GEDSC DIGITAL CAMERA

Piaţa Centrală. Pe strada Armenească colţ cu Ştefan cel Mare. Orice microbuz trece pe acolo.

Populaţie multă. Trafic, cumpărători, vînzători. Referitor la aceştia din urmă, pe lîngă spaţiul interior amenajat,probabil cam tot atîţia de jur împrejur pe dinafară, cu marfa pe trotuar. Orice haine, lenjerie, fructe, vinuri, rădăcini….

Dar piaţa oficială e…. sovietică. Mare frate. Imensă. Şi separată. Aici piaţa cu alimentare, dincolo piaţa cu haine sau rechizite, dincolo peşte (un crap imeeens de Nistru, cred că avea 50 de kile), iar dincolo… hehe…. tehniciskii raion, adică unde mă interesează pe mine.

Da, se găseşte cam orice pentru motociclete sovietice. boxere sau doi-timpi. Şi nu numai, aici e şi raiul scuterelor. Totodată, şi ceva scule specifice.

Continui alergarea prin piaţă, şi descoper, da, specificul….

GEDSC DIGITAL CAMERA GEDSC DIGITAL CAMERA

Bine, revin mîine pentru cumpărături, azi mă joc de-a turistul.

Ce am vrut să văd, şi ce găsesc imediat, muzeul tehnicii militare. Daaa!!…

Cinci lei intrarea sunt de luare în rîs… e amenajat frumos, interesant. Istoria militară moldovenească e destul de subţire, de la perioada marii moldove a lui Ştefan, apoi perioada regalităţii cînd era încă provincie moldovenească, perioada sovietică, independenţa, Transnistria şi eroii.

Fiecare perioadă e amenajată pe săli. Perioada medievală conţine doar ceva lancii şi buzdugane împreună cu un imens arbore genealogic ce porneşte de la Dragoş zîmbraciul pînă la Cantacuzinii sau Obregii de lîngă noi. Perioada regalităţii evidenţiază actele romîneşti cu specific hohenzolernemţesc, şi interesant devine de la perioada sovietică încolo. Armament pe care l-am văzut doar în filme, sau jocuri. Papaşa, Makarovul, şi nelipsitul AK-47, Kalaşnikovul. Ăla cu care nu m-am încurcat prea mult în armată. Sau armanent folosit în Afghanistan, unde ruşii s-au dus să moară ca.. ruşii, (vezi filmul „Compania a noua”), război pe care nu l-a cîştigat nimeni, dar a fost o bună ocazie de a testa modernizarea tehnicii militare sovietice.

Perioada independenţei sugerează ceva verticalitate şi mîndrie naţională. Anul 1991 a fost un an al oportunităţii recunoaşterii identităţii naţionale moldoveneşti. Ar fi putut năzui spre Romînia, dar naiba politicii sau altor interese mai ştie de ce s-a consfinţit statul moldovenesc, cu armata lui, am văzut vreo două avioane, în rest multă infanterie şi… atît.

Ei bine, secţiunea chiar interesantă şi grăitoare a muzeului e perioada transnistriană. Două trepte transparente amenajate grăitor şi frumos, cu tuburi trase sau alte accesorii de infanterie distruse şi pierdute în ţărîna bătăliei. Ai senzaţia că vei călca pe cîmpul de luptă. Împreună cu sistemul de sunet care trage rafale de mitralieră sau proiectile de tanc. Camera e într-un semi-întuneric, iar printr-o breşă în perete poţi vedea cum două manechine îmbrăcate în uniforma poliţiei antitero din acele timpuri, prima care a intervenit pînă la mobilizarea generală, luptă pe un LCD montat în spate cu scene filmate pe viu atunci. Extrem de interesant şi grăitor.

Pe alt ecran poţi vedea imagini needitate cu victime, cu răniţi ciuruiţi, căraţi în ambulanţe şi care se ţin de un fir de viaţă….

Extrem de grăitor amenajat… Astfel vei privi cu alti ochi ultima camera, care omagiază eroii Armatei Moldovei, drapelele de luptă, decoraţiile…. vizita a meritat pe deplin timpul alocat. recomand călduros, oricui nu are ce face ori pe o zi ploioasă, ori să meargă la răcoare pe vreo zi călduroasă.

Din păcate, nu am făcut poze, dar asta poate e un imbold de a îl vizita personal. Doar pe hol.

GEDSC DIGITAL CAMERA GEDSC DIGITAL CAMERA

Afară, în ploaie sau soare, stau acum tăcute şi cuminţi relicve cu care probabil nu aş vrea să mă întîlnesc în situaţii reale. Fiere grele care au cîştigat războaie şi au schimbat istoria…

GEDSC DIGITAL CAMERA GEDSC DIGITAL CAMERA

GEDSC DIGITAL CAMERA GEDSC DIGITAL CAMERA

Frumos moment.

Hoinăresc apoi aiurea pe străz, mă hotărăsc să iau la pas bulevardul Ştefan cel Mare, de la un capăt la altul. Merg la hotel Chişinău

GEDSC DIGITAL CAMERA

şi mă întorc la pas, pe lîngă populaţia ieşită la promenadă seara. Desigur, şi aici MecŞhit, tineri de xşpe ani care vorbesc foarte natural ruseşte, poate chiar mai bine de cît, să nu zicem romîneşte, dar hai să zicem moldoveneşte.

A, şi femeile. Fraaatele meu!!! Neeebuuuniiieeee! Capul face ca girofarul. U-NA, u-na nu vezi urîtă !! Una, s-o dai exemplu! Nu există! Chiar şi mai plinuţă dacă e, trebuie să fie frumuşică la faţă. Una dacă mai are de lucrat la faţă, în schimb are un corp sculptat. Nu ştiu, probabil dieta le face mai mult decît irezistibile. Şi îmbrăcate decent. Frumos. Culorile sunt plăcute. Nici vorbă de ţipătorismul absurd piţiponcesc. E un popor curat şi elegant, cu o morală independentă, nepervertită de occidentalism. Cît o mai ţine….

Cu gîndurile astea, ajung la măreţul, îl salut la momentul cînd ziua se îmbină cu noaptea.

GEDSC DIGITAL CAMERA

Traversez grădina publică, havuzul acum e oprit, şi mă îndrept către pizzeria la care am zis încă de atunci din mai că o să revin. Tot acolo e, tot aşa frumos miroase, însă produsul nu m-a dat pe spate cu ceva excepţional. pizza comercialo-ghiftuibilă.

Acum sătul, mă întorc încet către hostel. Mă dor picioarele.

Acolo, în bucătărie, un baietan vorbea cu prietena pe skype şi ciopleşte un bostan cu un cutter. Pentru hăluinu de mîine, cacam-aş io dacă şi pe voi , aicea, pe ruseşte sărbătoriţi import american. Işi ia jucărelele şi dispare.

Îmi fac un ceai şi totuşi e devreme, nouă fără ceva. Mai plec spre oraş, iar pe bulevard, găsesc jucători de şah – vorbind cum altfel decît în rusă. Deodată se supără, îşi strîng jucărelele şi plec. Plec şi io înapoi la hostel.

Acolo, pustiu, n-am cu cine schimba o vorbă. Mă bate un gînd năstruşnic – caut masaj erotic, după jumătate de oră de chiorît pe telefon nu găsesc nimic clar. Eh lasă, oricum nu prea am luat asta în serios. Acum îmi dau seama că mai bine mergeam la o saună….

Mă sui în pat, şi nani.

–––––––

Capitolul IV: ziua doi

Mă trezesc prea dimineaţă, la şase. Mai lenevesc în pat. Pe la şapte mă duc în bucătărie şi fac un filtru de cafea. O biscuiţez, pe la şapte şi jumătate cînd să plec, descoper că sunt prizonier ….

Uşa e încuiată şi nici un fel de operaţiune nu mă lasă să ies. Cotrobăi, mă enervez… sun la un responsabil, ăla din somn nu ştie nimic, mă enervez şi mai bine, cotrobăi peste tot, găsesc cheia de la frigider dar nu mersi nu vreau să mă îmbăt acum, o găsesc şi pe cea de la uşă şi ura! sunt liber.

Microbuzul mă duce pînă la circ. Acolo sunt nişte magazine care au piese pentru motociclete sovietice. Preţurile sunt foarte convenabile, marfa e amestecată, şi originală, şi veche, şi modernă chinezească. Tot acolo vin şi ceva oameni cu piese folosite sau chiar noi, cum zic unii şmecheri „new old stock”. Mai schimb vorbe acolo, mai iau cîte ceva, Veronica trece pe lîngă mine inopinat dar o expediez în basarabia mă-sii, şi continui alergarea iar la piaţa centrală, unde cumpăr cîte ceva de cadouri, ba o şampanie, ba bomboane, ba prăjituri. Sutele de lei se duc repejor, dar şi rucsacul se îngrelează considerabil.

Înapoi la hostel, unde montez nişte mărunţişuri luate pentru droagă. Între timp soseşte o gaşcă de tineri americani. Unul se arată uimit de motoretă. Da, eşti drăguţ, ce e, BMW? Nu, e russian, amintindu-mi de povestea lui Charlie cu irbiţchi-moto-zăvod.

Tot atunci, prin curtea interioară comună şi pentru ceva cabinet medical, tot defilează o mîndră în halat alb, ori asistentă ori doftoriţă. Fraatee!!! Aia era dintre cîte am văzut, ca luna între stele. Frumoasă şi bună de să stea inima în loc, nu alta. Se arată impasibilă însă la rînjetele mele tîmpe…

Din aşa reverie îmi revin în echipament, încalec, mai stau la o vorbă de salut cu tinerica de la recepţie, încalec şi mă duc în legea mea. Aş fi vrut să o iau spre Orhei, însă nu mai era gaz, nici parale, chiar şi pîn la hotar ridicîndu-mi-se un semn de întrebare.

Am avut „plăcerea” să cunosc iar vînturile încrucişate de cîmp liber. Noroc că, faţă de IJ, MT-ul e mai greu şi mai stabil.

Neoprit pînă la vamă. Dacă la moldoveni am stat olecuţă la coadă şi mulţumită unui băietan care m-a lămurit că doar busurile stau la coadă, ei bine, la romîni…. belea mare frate.

Abia ce îi săltase pe lotul de spăgameşi, iar acu lucrau mai exemplat decît la carte. Coaaadăăă!!!! vreo treizeici de maşini la fiecare din cele patru rînduri. Şi asta, fără autocare.

Mă pun şi io abuziv la jumatea unei cozi şi încet încet mă hîrîi pînă trec….

Pîn-acasă, doi paşi. Mă aşez şi mănînc bomboane…

Plăcut a fost, aşa puţin. Afacerile s-au urnit. Ştiu ce am de făcut, ştiu de ce o să revin.

Reclame
Categorii: CALATORII | 2 comentarii

Navigare în articol

2 gânduri despre „Basarabialand: La capitală – II. Chişinău de toamnă.

  1. Mihai

    Hai, zi ce mi-ai adus pt M. 🙂

    • Nimic.
      Colaborarea mea cu ORICINE cunoscut pe muism.ro se încheie, din cauza lipsei de atitudine, nu doar tolerarea dar chiar promovarea cretinoizilor şi a evidentei nesimţiri, după cum s-a văzut de curînd, în timp ce contul meu este BLOCAT.
      Pentru piese, în curînd pe site-ul meu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: