Drumul Mierii

🙂

Ca doi tineri proaspăt şi fresh căscătoriţi, trebuia să plecăm şi noi undeva.

Am înclinat spre rudele de la mare… însă ce se poate face la mare la sfârşit de aprilie – nici măcar plajă, iar în mare probabil că eu unul aş fi intrat… doar odată, şi aş fi ieşit mai repede decât intrasem.

Duminică dimineaţă nici starea, nici prognoza vremii nu încurajau un drum (român-trosch-bîng-gîhh-esc) de 350 km pînă pe acolo.
Am ales… muntele.

Mai ales că, vineri am perfectat schimbul maşinii.
Am dat drumul la papuc, să-i fie de folos şi nestricat noului proprietar! şi am luat un autoturism „mezo-touring”, ca să-l citez pe naşu’.

Mazda Demio.

2000-2002_Mazda_121_%28DW_Series_2%29_Shades_Metro_hatchback_02[1]

motor 1342 injecţie multipunct, 45 kW, km vreo 140mii şi tind să cred că reali. Fără probleme mecanice deosebite şi doar minore la caroserie, curată la interior şi cauciucuri încă bune cel puţin anul ăsta.

A fost alegerea Laviniei, şi serios că nu-mi pare rău. (mai ales avantajul taxelor legale, incomparabil mai mici ca la papuc).

Ei bine… şi duminică dumineaţă, mai mult în glumă vorbind cu nevăstuica despre castelul de Hunedoara, după gugăleală măpuială, am încropit un traseu plăcut pînă acolo.
După ce am pierdut aproape toată dimineaţa căutând mufe adaptoare pentru radioCD-ul nou, (şi bineînţeles negăsind! că la cătuna huşi nu se găseşte nici câcat-uscat, doar toate porcăriile nevândute de trei ani cu metrul de praf pe ele) am preferat soluţia clasică a înădirii firelor şi izolarea cu cauciuc termic. Lucrul a ieşit destul de sănătos şi calitativ. Acum avem o muzică aşa cum trebuie în maşină.

După masa de amiază am purces pe cai… uitând acasă taman aparatul foto şi staţia CB. (dragostili aiestea…)

via Vaslui şi Bacău.
Vremea e însorită, puţin prea însorită pentru vremea ei. Dar peisajul cel verde crud şi cu câte un arbore înflorit ici-colo…

Drumul înspre Bacău e acelaşi de prost pe alocuri. Pe drum am observat şi noi  extraterestul roşo-albo-verde, chiar acolo unde a fost pozat

http://www.vremeanoua.ro/poza-zilei-un-ungur-in-tara-lui-stefan-cel-mare

În Bacău traficul amiezii e destul de alert. Stabilisem că nu mergem pe Oituz, traseul fiind ceva mai la nord. Aşa ca prin Moineşti – Comăneşti, dar regăsit după o mică rătăcire.

Pe undeva, într-un sat… radar pentru contrasens. Mă uit bine să fie linie întreruptă, semnalizez şi trag lângă duba cu proşti:

„Bună ziua, vreau să mă duc pe (). E bun drumul?”

(o meclă de mistreţ sictirit, negru creţ şi urât) „Da, îi foarti bun drumul! Da’ di şi aţ tras aşa, vreţ s plecaţ ş cu vreo amendă?”

…mă uit contrariat la el… mă uit la linia întreruptă, …mă uit iar la el… mă îngreţoşez, zâmbesc compătimitor (maaaaare idiot te-o mai fătat mă-ta!), semnalizez şi plec…. încă aştept să mi se explice cu ce am greşit. Io nu-mi dau seama nici acu.

Başca morala gratuită din partea copiloatei. Că deh, după, toţi îs deştepţi. Înainte, habar n-au.

Drumul e într-adevăr bun. 90 lejer, chiar şi mai mult, iar urcările sau coborârile sunt destul de lejere.

După un pasaj de linie ferată, observ turla cea ţuguiată şi pătrată, de lemn, a unei biserici tradiţionale, însă nu mi-a trecut prin cap să opresc pentru o poză.

Şi ajungem în Miercurea Ciuc, taman când, ca duminica seara, se închid toate. Asta e, continuăm. Odorheiu Secuiesc, CrisCuru Secuiesc, şi tot aşa pînă în

SIGHIŞOARA.

Am ajuns la lăsarea întunericului. Am umblat cam juma’ de oră pentru o cazare (una mai nejustificat de scumpă decât alta!) şi căutând alt motel am găsit pensiunea asta

http://www.sighisoaracasasoare.ro/services.aspx

80 de lei, dar convenabil pt condiţiile oferite. Curte interioară şi parcare, bucătărie dotată, camere cu baie proprie. Senzaţia de casă nemţească cu curte interioară. Frumos.

Era destul de devreme să găsim pizzerii deschise, deşi gazda ne-a ajutat cu un pliant de pizza la domiciliu. Slobozi de bagaj am purces 200 m spre oraş şi am dibuit o pizzerie cu cuptor cu lemne. N-am aşteptat comanda prea mult, deşi a venit puţin crudă şi cu măslinele întregi. (şi eu am pretenţia că cunosc destul de bine subiectul acesta). Lucru explicabil prin rulajul destul de încărcat a localului. Dar s-a savurat cu faţa spre deal, spre cetate, prin minte circulând tot felul de supoziţii despre ce aveam să găsim acolo.

Şi neh, la români nu s-a auzit de frământatul cu o zi înainte. Peste noapte a început să fermenteze borhotul în noi, cerând tributul de apă. Noapte care a venit odihnitoare după un duş fierbinte, greu de crezut la o instalaţie de încălzire solară. Pe de altă parte, la ce soare şi cald fusese…

Dimineaţa a venit odinită. Fusese confortabil, chiar bine. Ne-am echipat cu buzele ţuguiate spre cafea. Eu aveam încă de aseară în cap check-in pe Facebook „Paul Ro este la Sighişoara”, cu ceaşca de cafea în mână şi cu cetatea în decor. Am purces tot la pizzeria de vină.

Pozele nu au ieşit tocmai cum trebuie, dar…

IMG_20150427_091348IMG_20150427_092403_332

După cafect (termen nou de denumit efectul cafelei) a trebuit să atacăm cetatea…

Habar n-am avut că aia mare acolo sus e primăria. Ar fi fost şi păcat să fie altfel.  IMG_20150427_094835_952 IMG_20150427_095109_469

pe unde şi începuseră să ne atace guzganii cu cotîrleala lor jegoasă (dăăă-ni ş nuooou-n baaan), dar care s-au topit repede la vederea Poliţiei Locale.

Turul s-a continuat prin piaţa centrală, turnul croitorilor, şi în sus înspre scara acoperită, după trecerea căreia descoperim o biserică şi… un liceu, de muzică cel mai probabil – naiba ştie cum şi dacă în fiecare dimineaţă copchiii urcă pînă aici.

IMG_20150427_100141IMG_20150427_101630  IMG_20150427_101603IMG_20150427_101509

Jos am descoperit casa în care probabil s-a născut Vlad Ţepeş, şi casa cu cerb. Iar la plecare pe decor, turnul cu ceas de la intrare.

IMG_20150427_102600_882IMG_20150427_102822_188  IMG_20150427_102806_249

La pensiune, am predat şi iar am încălicat pe cai. Voiam să fac schimbul de ulei pentru confortul meu psihic, dar precum chelului îi trebuie tichie de mărgăritar, aveam pretenţia ca schimbul să se efectueze gratuit dacă în achiziţionez de la ei. Ceea ce, hm, nu s-a întâmplat. Nici măcar printre oameni serioşi, în Ardeal.

La ieşire din Sighişoara, este pensiunea Dracula Daneş.

Nu e din lumea asta….

Apăi crecă şi Cristos se duce în concediu acolo. Pensiune, amenajare, herghelie, parc, mini-fermă cu capre, porumbei rari şi frumoşi, o lamă, struţi, păuni, ponei…. iar grădinile dintre ele sunt amenajate în stil japonez.

Iar herghelia (care oferă şi manej) e curată, îngrijită permanent, exemplară.

Nu ne mai venea să plecăm de acolo!

Denumirea paginii de internet a domeniului mă face să rîd copios : http://www.dracul.ro

„unde te duci? la dracul! aaaa e frumos acolo! vin şi io!” 😆

http://www.dracul.ro/galerie_imagini_dracula_danes.html

Reîncărcaţi la baterie şi sentiment, am continuat pînă la Mediaş, unde, încurajat de multitudinea magazinelor de piese auto, am dibuit un service şi chiar dacă am aşteptat jumătate de oră să îmi aducă filtrul de ulei destul de rar (am maşină japoneză, ce saramura toshikuru meu! 😀 ) şi m-a costat 40 de lei o manoperă (de doi bani), măcar am descoperit unde vin filtrele la maşina asta.

Uleiul scrie pe el că e original anume pt japoneze

IMG_20150427_134802_507 IMG_20150427_134948

Filtru de benzină n-am găsit, că maşina cam mergea gîtuit. Dar merge. Sepuku! Hai!

şi drumul se continuă

ALBA IULIA

Avantaj cunosc drumul şi am ajuns direct la poarta unu şi am parcat.

Iniţial nu mi-am dat seama că sunt trei porţi la rând. Pînă la plecare.

IMG_20150427_155540 IMG_20150427_170351 IMG_20150427_170922

Cetatea e recondiţionată olecuţă mai mult, şi tare frumos făcută. Istoria e revelatoare pe de-a dreptul.

IMG_20150427_165111 IMG_20150427_155643 IMG_20150427_160002 IMG_20150427_160225 IMG_20150427_161053 IMG_20150427_161257 IMG_20150427_161347 IMG_20150427_161405 IMG_20150427_161527 IMG_20150427_162051 IMG_20150427_162615 IMG_20150427_162654 IMG_20150427_163931

Undi ti uiţi, buneli? 😀

IMG_20150427_160339

Cetatea e veche din timpul romanilor, Alburnus Maior, şi preluată de austrieci, Alba Carolina. Se vede, se simte. Aici a avut loc încoronarea regelui Ferdinand I şi a reginei Maria ca suverani ai României unite, în 1918.

Acelaşi magnet de frigider şi hai mai departe, să găsim cazare la

HUNEDOARA

Iarăşi am bântuit puţin pentru cazare, ba spre Cinciş, ba pe la Kaufland pentru aprovizionare, renunţând la a mai consuma pizza seara. Cel puţin la romârleţi, unde pittzza are… porumb. Borh!

Hotelul Ciuperca ne oferă o cameră triplă liniştită şi nu prea, ba din cauza unor musculoşi boxeri de la Ploieşti, ba din cauza unui autocar care îşi găseşte să pornească cu jumătate de oră înainte de a pleca, pe la şase, fix sub geamul nostru.
Când am luat camera, am întrebat dacă am putea primi vedere spre oraş şi castel. Nu. Dar dimineaţă, când ne-am dus la cafea pe terasa din faţă, am observat că n-am pierdut mare lucru.

Şi, iarăşi după cafect, am plecat înspre castelul Corvinilor.

IMG_20150428_112150 IMG_20150428_112015

asta landscape stă acuma mumuşăl ca imagine de fundal pe monitorul meu şi taaare mi-a părut rău că nu am avut aparatul foto!

Intrarea cam multicel – 25 de lei – şi imediat după poartă pe stânga, nou-amenajata cameră a torturii. Dintr-o boxă huruie ceva tonuri care s-ar vrea a crea o atmosferă înfricoşătoare iar câteva manechine arată cam cum se chinuia lumea pe acele vremuri, după bunul plac al unor dobitoci cu funcţii, deşi se băteau cu pumnul în piept că făceau dreptate. Vezi de exemplu povestea  http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Nepomuk

IMG_20150428_110914_864 IMG_20150428_110603_989

O altă poveste impresionantă care se mai vede încă, e cea a prizonierilor turci care au săpat timp de 15 ani după apă, la 28 metri în pură stîncă, ca la terminare să fie executaţi… memento al faptului că  acele timpuri, evul Mediu, la general, sunt cunoscute ca „Dark Ages” – „timpurile întunecate”.

Şi plouă. Mai prin curte mai prin sălile Dietei sau domniţelor, vedem cum se trăia pe atunci. Piatră, prea puţină căldură, restricţii şi bătălii cavalereşti. Şi groapă cu urşi. Şi plouă. Şi pe un podeţ de lemn la exterior îmi derapează anvelopele şi era să dau cu dosul pe jos. Nu ştiu cît româneşte se aude pe acolo dar io am rostit vârtos…

Cel mai avantajat era călugărul Capistrano, care avea o chilie într-o cameră destul de retrasă, călduroasă şi confortabilă.

Castelul e încă în propria regăsire, dar se lucrează la asta. Sper ca acei 25 de lei să fie de folos.

Mai multe detalii http://www.romanianmonasteries.org/ro/romania/castelul-corvinilor

Şi plouă şi plouă… vreme de condus cu atenţie, mai departe. Mă bucuram că nu eram cu moto, că io un cur ş-un cap mergeam înainte. Dar cu pasagera ce făceam? Dădea direct divorţ la Sibiu, nici nu mai ajungeam acasă 🙂

Prin ceva noroc, deşi credeam că o să ţin europeana, am dibuit intrarea pe autostrada cea nouă, A1, care da, este bună, normală, excelentă. Noi mergem cu 100-140, după necesitate, şi se simte bine că ceva este, ori vreo fişă, ori vreo bujie, ori cel mai probabil filtrul de benzină e gata, că-cam pare a fi cel original, vechi de cinşpe ani… maşina merge gâtuit, din când în când dă salturi de mers normal.

Păcat că ratăm castelul Bruckental, Şi lăsăm autostrada la intrare în

SIBIU

Destinaţia nu e centrul – ştiam ce aş găsi, am văzut destule poze, ci grădina zoo.

Mă învîrt oliacă pe la intrarea în Sibiu, prilej de bătălie la cap… iar când alimentez cu benzină aflu şi informaţiile necesare. Găsim grădina zoo, preţul e simbolic, să nu zic altfel, 3 lei, şi căutăm animăluţele. Cam ascunse, că afară plouă… şi plouă… şi se lucrează la modernizare, dar totuşi noi vedem struţii, emu, tigrul, urşii, lupii, cămila, lama, ponei de Shetland, mistreţ, zebra, papagali şi peruşi, ţestoase, şerpi mari, babuini, rîsul, pantera…. pe toate le durea în cul de noi. Afară ploua cu înverşunare.

IMG_20150428_142125_133 IMG_20150428_141926_883

De acolo a fost uşor de găsit Carrefour unde am mâncat, ceva cumpărături (am noroc să găsesc nebunia mea – prăjitura tip chec, cu vişine), şi de acolo… drum întins spre casă. Deja era ora 16. Braşovul îl ocolim pe la nord, fără a lipsi puţin ratare de drumuri, tradiţional, iar la Tîrgu Secuiesc pînă şi automatul de cafea e ungur – io îi cer cafea cu lapte el mă ia în rîs cu un degetar de cafea neagră. Bine măcar că două-trei sate mai încolo cumpăr un sac de cartofi numai buni – pe care mi-i dădea ca de sămînţă – cu doar cinci lei. Şi cred că are 20 kile. În condiţiile în care în piaţa locală e 2 lei doar un kil. Aşa se explică cum se îmbogăţăsc şulfarii de ţgani.

În fine, hai că poate poate trecem pasul Oituz pe lumină. Aproape. Se înoptează de tot pe coborâre, am un TIR în faţă care merge chiar bine şi la un moment dat mă hotărăsc să-l depăşesc. Mă pregătesc şi realizez că mai bine rămân aşa, băiatu’ merge bine, şi îmi arată şi strada, că marcajul pe asfaltul ud e aproape inexistent. Am adus atunci mulţumiri breslei şoferilor, care, cu mici excepţii, sunt băieţi de nădejde şi încredere. Să aveţi drumuri bune fără controale colegii, încărcări uşoare&rapide şi sănătate!

El se opreşte la benzinărie în Oneşti, eu merg spre Adjud, pe unde am impresia că am greşit drumul la cât de rupt era dar deodată intru pe asfalt nou şi merg săgeată la Adjud. Şi iar ratez tradiţional ieşirea spre Podu Turcului deşi ştiam pe de rost unde e, întorc şi iau pe unde trebe, şi măsor cel drum urât cu suişuri în piept şi coborîri incredibile, că d-aia nu seamănă lumea bostani pe acolo. Şi la oboseală observ că kilometrul, pe aici, are vreo 1900 metri, că pînă am făcut 20şiceva de kilometri mi-a crescut barbă… dar Bîrladul mă readuce pe drumul cel nou, unde trebuia să fiu atent mai abitir că se mergea aşa bine că mă lua somnul… condusesem 600 kilometri doar cu o pauză de 5 minute, şi trecând peste munte.

Acasă am ajuns cu bine, când încă mai era azi dar pîn am urcat în casă s-a făcut mâine.

Bine că am ajuns cu bine!

A fost frumos…. poate puţin în scurt, dar suficient.

Sănătoşi să fim, poate mai plecăm noi pe undeva.

Reclame
Categorii: Uncategorized | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: